1 Samuel 17 VDC

1 Filistenii și-au strîns oștile ca să facă război, și s’au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărît între Soco și Azeca, la Efes-Damim.

2 Saul și bărbații lui Israel s’au strîns și ei; au tăbărît în Valea terebinților, și s’au așezat în linie de bătaie împotriva Filistenilor.

3 Filistenii se așezaseră pe un munte deoparte, și Israel pe un munte de cealaltă parte: doar valea îi despărțea.

4 Atunci a ieșit un om din tabăra Filistenilor și a înaintat între cele două oștiri. El se numea Goliat, era din Gat, și avea o înălțime de șase coți și o palmă.

5 Pe cap avea un coif de aramă, și purta niște zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă.

6 Avea niște tureci de aramă peste fluierele picioarelor, și o pavăză de aramă între umeri.

7 Coada suliței lui era ca un sul de țesut, și ferul suliței cîntărea șase sute de sicli de fer. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui.

8 Filisteanul s’a oprit; și, vorbind oștilor lui Israel așezate în șiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentruce ieșiți să vă așezați în șiruri de bătaie? Nu sînt eu Filistean, și nu sînteți voi slujitorii lui Saul? Alegeți un om care să se pogoare împotriva mea!

9 Dacă va putea să se bată cu mine și să mă omoare, noi vom fi robii voștri; dar dacă-l voi birui și-l voi omorî eu, voi ne veți fi robi nouă și ne veți sluji.“

10 Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară asupra oștirii lui Israel! Dați-mi un om, ca să mă lupt cu el.“

11 Saul și tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale Filisteanului, și s’au înspăimîntat și au fost cuprinși de o mare frică.

12 Și David era fiul Efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul el era bătrîn înaintat în vîrstă.

13 Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întîiul născut din cei trei fii ai lui, cari porniseră la război, se numea Eliab, al doilea Abinadab, și al treilea Șama.

14 David era cel mai tînăr. Și cînd cei trei mai mari au urmat pe Saul,

15 David a plecat dela Saul și s’a întors la Betleem ca să pască oile tatălui său.

16 Filisteanul înainta dimineața și seara, și s’a înfățișat astfel timp de patruzeci de zile.

17 Isai a zis fiului său David: „Ia pentru frații tăi efa aceasta de grîu prăjit și aceste zece pîni, și aleargă în tabără la frații tăi;

18 du și aceste zece cașuri de brînză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă frații tăi sînt bine, și să-mi aduci vești temeinice.

19 Ei sînt cu Saul și cu toți bărbații lui Israel în valea terebinților, în război cu Filistenii.“

20 David s’a sculat dis de dimineață. A lăsat oile în seama unui paznic, și-a luat lucrurile, și a plecat, cum îi poruncise Isai. Cînd a ajuns în tabără, oștirea pornise să se așeze în șiruri de bătaie și scotea strigăte de război.

21 Israel și Filistenii s’au așezat în șiruri de bătaie, oștire către oștire.

22 David a dat lucrurile pe cari le avea în mînile celui ce păzea calabalîcurile, și a alergat la șirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe frații săi de sănătate.

23 Pe cînd vorbea cu ei, iată că Filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oștiri, ieșind afară din șirurile Filistenilor. A rostit aceleași cuvinte ca mai înainte, și David le-a auzit.

24 La vederea acestui om toți cei din Israel au fugit dinaintea lui, și i-a apucat o mare frică.

25 Fiecarea zicea: „Ați văzut pe omul acesta înaintînd? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umplea de bogății, îi va da de nevastă pe fiică-sa, și va scuti de dări casa tatălui său în Israel.“

26 David a zis oamenilor de lîngă el: „Ce se va face aceluia care va omorî pe Filisteanul acesta, și va lua ocara deasupra lui Israel? Cine este Filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oștirea Dumnezeului celui viu?“

27 Poporul, spunînd din nou aceleași lucruri, i-a zis: „Așa și așa se va face aceluia care-l va omorî.“

28 Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceștia, s’a aprins de mînie împotriva lui David. Și a zis: „Pentru ce te-ai pogorît tu, și cui ai lăsat acele puține oi în pustie? Îți cunosc eu mîndria și răutatea inimii. Te-ai pogorît ca să vezi lupta.“

29 David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc astfel?“

30 Și s’a întors dela el ca să vorbească cu altul, și i-a pus aceleași întrebări. Poporul i-a răspuns ca și întîiaș dată.

31 Cînd s’au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimes să-l caute.

32 David a zis lui Saul: „Nimeni să nu-și piardă nădejdea din pricina Filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el.“

33 Saul a zis lui David: „Nu poți să te duci să te bați cu Filisteanul acesta, căci tu ești un copil, și el este un om războinic din tinereța lui.“

34 David a zis lui Saul: „Robul tău păștea oile tatălui său. Și cînd un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă,

35 alergam după el, îl loveam, și-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam, și-l omoram.

36 Așa a doborît robul tău leul și ursul; și cu Filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca și cu unul din ei, căci a ocărît oștirea Dumnezeului celui viu.“

37 David a mai zis: „Domnul, care m’a izbăvit din ghiara leului, și din laba ursului, mă va izbăvi și din mîna acestui Filistean.“ Și Saul a zis lui David: „Du-te, și Domnul să fie cu tine!“

38 Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă, și l-a îmbrăcat cu o platoșă.

39 David a încins sabia lui Saul peste hainele lui, și a vrut să meargă, căci nu încercase însă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sînt obicinuit cu ea.“ Și s’a desbrăcat de ea.

40 Și-a luat toiagul în mînă, și-a ales din pîrău cinci pietre netede, și le-a pus în traista lui de păstor și în buzunarul hainei. Apoi, cu praștia în mînă, a înaintat împotriva Filisteanului.

41 Filisteanul s’a apropiat puțin cîte puțin de David, și omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui.

42 Filisteanul s’a uitat, și cînd a zărit pe David, a rîs de el, căci nu vedea în el decît un copil, cu păr bălai și cu fața frumoasă.

43 Filisteanul a zis lui David: Ce! sînt cîne, de vii la mine cu toiege?“ Și, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui,

44 a adăogat: „Vino la mine, și-ți voi da carnea ta păsărilor cerului și fiarelor cîmpului.“

45 David a zis Filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliță și cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oștirilor, în Numele Dumnezeului oștirii lui Israel, pe care ai ocărît-o.

46 Astăzi Domnul te va da în mînile mele, te voi doborî, și-ți voi tăia capul; astăzi voi da stîrvurile taberii Filstenilor păsărilor cerului și fiarelor pămîntului. Și tot pămîntul va ști că Israel are un Dumnezeu.

47 Și toată mulțimea aceasta va ști că Domnul nu mîntuește nici prin sabie nici prin suliță. Căci biruința este a Domnului. Și El vă dă în mînile noastre.“

48 Îndată ce Filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe cîmpul de bătaie înaintea Filisteanului.

49 Și-a vîrît mîna în traistă, a luat o piatră, și a aruncat-o cu praștia; a lovit pe Filistean în frunte, și piatra a intrat în fruntea Filisteanului, care a căzut cu fața la pămînt.

50 Astfel, cu o praștie și cu o piatră, David a fost mai tare decît Filisteanul; l-a trîntit la pămînt și l-a omorît, fără să aibă sabie în mînă.

51 A alergat, s’a oprit lîngă Filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorît și i-a tăiat capul.Filistenii, cînd au văzut că uriașul lor a murit, au luat-o la fugă.

52 Și bărbații lui Israel și Iuda au dat chiote, și au pornit în urmărirea Filistenilor pînă în vale și pînă la porțile Ecronului. Filistenii, răniți de moarte, au căzut pe drumul care duce la Șaaraim pînă la Gat și pînă la Ecron.

53 Și copiii lui Israel s’au întors dela urmărirea Filistenilor, și le-au jăfuit tabăra.

54 David a luat capul Filisteanului și l-a dus la Ierusalim, și a pus armele Filisteanului în cortul său.

55 Cînd a văzut Saul pe David mergînd împotriva Filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oștirii: „Al cui fiu este tînărul acesta, Abner?“ Abner a răspuns: „Pe sufletul tău, împărate, că nu știu.“

56 „Întreabă dar al cui fiu este tînărul acesta“, a zis împăratul.

57 Și cînd s’a întors David după ce omorîse pe Filistean, Abner l-a luat și l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mînă capul Filisteanului.

58 Saul i-a zis: „Al cui fiu ești, tinere?“ Și David a răspuns: „Sînt fiul robului tău Isai, Betleemitul.“

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31