1 Pe vremea aceea, Filistenii și-au strîns taberile și au făcut o oștire ca să pornească cu război împotriva lui Israel. Achiș a zis lui David: „Să știi că vei veni cu mine la oștire, tu și oamenii tăi.“
2 David a răspuns lui Achiș: „Ei bine, vei vedea ce va face robul tău.“ Și Achiș a zis lui David: „De aceea te voi pune păzitorul capului meu în tot timpul.“
3 Samuel murise. – Tot Israelul îl plînsese, și-l îngropaseră la Rama în cetatea lui. Saul îndepărtase din țară pe cei ce chemau morții și pe cei ce ghiceau.
4 Filistenii s’au strîns, și au venit de au tăbărît la Sunem: Saul a strîns pe tot Israelul și au tăbărît la Ghilboa.
5 La vederea taberii Filistenilor, Saul a fost cuprins de frică, și un tremur puternic i-a apucat inima.
6 Saul a întrebat pe Domnul și Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin prooroci.
7 Atunci Saul a zis slujitorilor lui: „Căutați-mi o femeie care să cheme morții, ca să mă duc s’o întreb.“ Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morții.“
8 Atunci Saul s’a schimbat, a luat alte haine, și a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemînd un mort, și scoală-mi pe cine-ți voi spune.“
9 Femeia i-a răspuns: „Știi ce a făcut Saul, cum a nimicit din țară pe ceice cheamă morții și pe ceice ghicesc viitorul: pentruce dar întinzi o cursă vieții mele, ca să mă omori?“
10 Saul i-a jurat pe Domnul, și a zis: „Viu este Domnul, că nu ți se va întîmpla niciun rău pentru aceasta.“
11 Femeia a zis: „Pe cine vrei să-ți scol?“ Și el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.“
12 Cînd a văzut femeia pe Samuel, a scos un țipăt mare, și a zis lui Saul: „Pentruce m’ai înșelat? Tu ești Saul!“
13 Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic; dar ce vezi?“ Femeia a zis lui Saul: „Văd o ființă dumnezeiască sculîndu-se din pămînt.“
14 El i-a zis: „Cum e la chip?“ Și ea a răspuns: „Este un bătrîn care se scoală, și este învelit cu o mantie.“ Saul a înțeles că era Samuel, și s’a plecat cu fața la pămînt, și s’a închinat.
15 Samuel a zis lui Saul: „Pentruce m’ai turburat, chemîndu-mă?“ Saul a răspuns: „Sînt într’o mare strîmtoare: Filistenii îmi fac război, și Dumnezeu S’a depărtat dela mine; nu mi-a răspuns nici prin prooroci, nici prin vise. Și te-am chemat să-mi arăți ce să fac.“
16 Samuel a zis: „Pentruce mă întrebi pe mine cînd Domnul S’a depărtat de tine și S’a făcut vrăjmașul tău?
17 Domnul îți face așa cum îți vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăția din mînile tale, și a dat-o altuia, lui David.
18 N’ai ascultat de glasul Domnului, și n’ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mîniei Lui: de aceea îți face Domnul așa astăzi.
19 Și chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mînile Filistenilor. Mîne, tu și fiii tăi, veți fi împreună cu mine și Domnul va da tabăra lui Israel în mînile Filistenilor.“
20 Îndată Saul a căzut la pămînt cît era de lung, și cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nici o putere, căci nu mîncase toată ziua și toată noaptea.
21 Femeia a venit la Saul, și, văzîndu-l foarte înspăimîntat, i-a zis: „Iată că roaba ta ți-a ascultat glasul; mi-am pus viața în primejdie, ascultînd de cuvintele pe care mi le-ai spus.
22 Ascultă acum, și tu, glasul roabei tale, și lăsă-mă să-ți dau o bucată de pîne, ca să mănînci și să prinzi putere ca să pornești la drum.“
23 Dar el n’a vrut, și a zis: „Nu mănînc nimic!“ Slujitorii lui și femeia au stăruit de el pînă i-a ascultat. S’a sculat dela pămînt, și a șezut pe pat.
24 Femeia avea la ea un vițel gras, pe care l-a tăiat în grabă; a luat făină, a frămîntat-o, și a copt azimi.
25 Le-a pus înaintea lui Saul și înaintea slujitorilor lui, și au mîncat. Apoi s’au sculat și au plecat chiar în noaptea aceea.