1 David a fugit din Naiot, de lîngă Rama. S’a dus la Ionatan, și a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viața?“
2 Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de știre; pentruce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.“
3 David a zis iarăș, jurînd: „Tatăl tău știe bine că am căpătat trecere înaintea ta, și va fi zis: «Să nu știe Ionatan, căci s’ar întrista.» Dar viu este Domnul și viu este sufletul tău, că nu este decît un pas între mine și moarte“.
4 Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.“
5 Și David i-a răspuns: „Iată că mîne este lună nouă, și ar trebui să șed să mănînc cu împăratul; lasă-mă să mă duc, și să mă ascund în cîmpii pînă în seara zilei a treia.
6 Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: «David m’a rugat să-l las să se ducă pînă la Betleem în cetatea lui, pentrucă acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an».
7 Și dacă va zice: «Bine!» atunci robul tău n’are nimic de temut; dar dacă-l va apuca mînia, să știi că pieirea mea este lucru hotărît din partea lui.
8 Arată-ți dar dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legămînt înaintea Domnului. Și dacă este vreo nelegiuire în mine, ia-mi tu viața, de ce să mă mai duci pînă la tatăl tău?“
9 Ionatan i-a zis: „Departe de tine gîndul să nu-ți dau de știre, dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărît din partea tatălui meu și amenință să te ajungă!“
10 David a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de știre dacă tatăl tău ți-ar răspunde cu asprime?“
11 Și Ionatan a zis lui David: „Vino, să ieșim pe cîmp.“ Și au ieșit amîndoi pe cîmp.
12 Ionatan a zis lui David: „Iau martor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mîne sau poimîne; și de va gîndi bine de David,
13 Domnul să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimete pe nimeni să-ți dea de știre! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ți facă rău, iarăș îți voi da de știre, și te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace; și Domnul să fie cu tine, cum a fost cu tatăl meu!
14 Dacă voi mai trăi, să te porți față de mine cu o bunătate ca a Domnului; și dacă voi muri,
15 să nu îți îndepărtezi niciodată bunătatea față de casă mea, nici chiar cînd Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmașii lui David de pe fața pămîntului.
16 Căci Ionatan a făcut legămînt cu casa lui David! Domnul să se răsbune pe vrăjmașii lui David!“
17 Ionatan a întărit și mai mult față de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul lui.
18 Ionatan i-a zis: „Mîne este luna nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol.
19 Să te pogori a treia zi pînă în fundul locului în care te ascunsesei în ziua cînd cu întîmplarea aceea, și să rămîi lîngă piatra Ezel.
20 Eu voi trage trei săgeți în spre piatra aceasta, ca și cînd aș lovi la țintă.
21 Și voi trimete un tînăr, și-i voi zice: «Du-te de găsește săgețile!» Dacă-i voi zice:«Iată că săgețile sînt dincoace de tine, ia-le!» atunci să vii, căci este pace pentru tine, și n’ai să te temi de nimic, viu este Domnul!
22 Dar dacă voi zice tînărului: «Iată că săgețile sînt dincolo de tine!» atunci să pleci, căci Domnul te trimete.
23 Domnul este martor pe vecie pentru cuvîntul pe care ni l-am dat unul altuia.“
24 David s’a ascuns în cîmp. A venit luna nouă, și împăratul a luat loc la ospăț ca să mănînce.
25 Împăratul a șezut ca de obicei pe scaunul lui lîngă perete. Ionatan s’a sculat, și Abner a șezut lîngă Saul; dar locul lui David a rămas gol.
26 Saul n’a zis nimic în ziua aceea; „căci“, zicea el, „s’a întîmplat: el nu este curat, negreșit nu este curat“.
27 A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Și Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentruce n’a venit fiul lui Isai la masă nici eri nici azi?“
28 Ionatan a răspuns lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem.
29 El a zis: «Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, și frate-meu mi-a spus lucrul acesta; deci dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd frații. Pentru aceea n’a venit la masa împăratului.“
30 Atunci Saul s’a aprins de mînie împotriva lui Ionatan, și i-a zis: „Fiu rău și neascultător, nu știu eu că ți-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre rușinea ta și spre rușinea mamei tale?
31 Căci cîtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pămînt, nu va fi liniște nici pentru tine, nici pentru împărăția ta. Și acum trimete să-l caute, și să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte“.
32 Ionatan a răspuns tatălui său Saul, și i-a zis: „Pentruce să fie omorît? Ce a făcut?“
33 Și Saul și-a îndreptat sulița spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înțeles că era lucru hotărît din partea tatălui său să omoare pe David.
34 S’a sculat de la masă într’o mînie aprinsă, și n’a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi; căci era mîhnit din pricina lui David, pentrucă tatăl său îl ocărîse.
35 A doua zi de dimineață, Ionatan s’a dus pe cîmp în locul în care se învoise cu David, și era însoțit de un băețaș.
36 El i-a zis: „Dă fuga și găsește săgețile pe cari le voi trage“. Băiatul a alergat, și Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el.
37 Cînd a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine“.
38 I-a strigat iarăș: „Iute, grăbește-te, nu te opri!“ Și băiatul lui Ionatan a strîns săgețile, și s’a întors la stăpînul lui.
39 Băiatul nu știa nimic: numai Ionatan și David înțelegeau lucrul acesta.
40 Ionatan a dat băiatului armele, și i-a zis: „Du-te și du-le în cetate.“
41 După plecarea băiatului, David s’a sculat din partea de miazăzi, apoi s’a aruncat cu fața la pămînt și s’a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s’au îmbrățișat și au plîns împreună. David mai ales se prăpădea plîngînd.
42 Și Ionatan a zis lui David: „Du-te în pace, acum cînd am jurat amîndoi, în Numele Domnului, zicînd: «Domnul să fie pe vecie între mine și tine, între sămînța mea și sămînța ta!“David s’a sculat și a plecat, iar Ionatan s’a întors în cetate.