22 Toți bărbații lui Israel cari se ascunseseră în muntele lui Efraim, aflînd că Filistenii fugeau, au început să-i urmărească și ei în bătaie.
23 Domnul a izbăvit pe Israel în ziua aceea, și lupta s’a întins pînă dincolo de Bet-Aven.
24 Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbații lui Israel. Saul pusese pe popor să jure, zicînd: „Blestemat să fie omul care va mînca pîne pînă seara, pînă mă voi răzbuna pe vrăjmașii mei!“ Și nimeni nu mîncase.
25 Tot poporul ajunsese într’o pădure, unde se găsea miere pe fața pămîntului.
26 Cînd a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgînd; dar niciunul n’a dus mierea la gură, căci poporul ținea jurămîntul.
27 Ionatan nu știa de jurămîntul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a întins vîrful toiagului pe care-l avea în mînă, l-a vîrît într’un fagure de miere, și a dus mîna la gură; și ochii i s’au luminat.
28 Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: „Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicînd: «Blestemat să fie omul care va mînca astăzi!“ Și poporul era sleit de puteri.