4 Ionatan a vorbit bine de David tatălui său Saul: „Să nu facă împăratul“, a zis el, „un păcat față de robul său David, căci el n’a făcut niciun păcat față de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău;
5 și-a pus în joc viața, a ucis pe Filistean, și Domnul a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut, și te-ai bucurat. Pentru ce să păcătuiești împotriva unui sînge nevinovat, și să omori fără pricină pe David?“
6 Saul a ascultat glasul lui Ionatan, și a jurat, zicînd: „Viu este Domnul, că David nu va muri!“
7 Ionatan a chemat pe David, și i-a spus toate cuvintele acestea; apoi l-a adus la Saul; și David a fost înaintea lui ca mai înainte.
8 Războiul urma înainte. David a mers împotriva Filistenilor, și s’a bătut cu ei, le-a pricinuit o mare înfrîngere, și au fugit dinaintea lui.
9 Atunci duhul cel rău, trimes de Domnul, a venit peste Saul, care ședea în casă, cu sulița în mînă. David cînta,
10 și Saul a vrut să-l pironească cu sulița de perete. Dar David s’a ferit de el, și Saul a lovit cu sulița în perete. David a fugit, și a scăpat noaptea.