2 Toți ceice se aflau în nevoie, cari aveau datorii, sau cari era nemulțămiți, s’au strîns la el, și el a ajuns căpetenia lor. Astfel, s’au unit cu el aproape patru sute de oameni.
3 De acolo David s’a dus la Mițpe în țara Moabului. El a zis împăratului Moabului: „Dă voie, te rog, tatălui meu și mamei mele să vină la voi, pînă voi ști ce va face Dumnezeu cu mine.“
4 Și i-a adus înaintea împăratului Moabului, și au locuit cu el în tot timpul cît a stat David în cetățuie.
5 Proorocul Gad a zis lui David: „Nu ședea în cetățuie, ci du-te, și intră în țara lui Iuda.“ Și David a plecat și a ajuns la pădurea Heret.
6 Saul a aflat că David și oamenii lui au fost descoperiți. Saul ședea subt tamarisc, la Ghibea, pe înălțime; avea sulița în mînă, și toți slujitorii lui stăteau lîngă el.
7 Și Saul a zis slujitorilor săi de lîngă el: „Ascultați, Beniamiți! Vă va da fiul lui Isai la toți ogoare și vii? Va face el din voi toți căpetenii peste o mie și căpetenii peste o sută?
8 Dacă nu, de ce v’ați unit toți împotriva mea, și nimeni nu mi-a dat de știre despre legămîntul fiului meu cu fiul lui Isai? Pentruce n’a fost nimeni dintre voi pe care să-l doară inima pentru mine, și să mă înștiințeze că fiul meu a răsculat pe robul meu împotriva mea, ca să-mi întindă curse, cum face astăzi?“