9 David, luînd cunoștință de acest plan rău pe care-l punea la cale Saul împotriva lui, a zis preotului Abiatar: „Adu efodul!“
10 Și David a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila ca să nimicească cetatea din pricina mea.
11 Mă vor da în mînile lui locuitorii din Cheila? Se va pogorî Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel binevoiește și descopere lucrul acesta robului Tău!“ Și Domnul a răspuns: „Se va pogorî.“
12 David a mai zis: „Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine și pe oamenii mei, în mînile lui Saul?“ Și Domnul a răspuns: „Te vor da.“
13 Atunci David s’a sculat cu oamenii lui în număr de aproape șase sute de inși; au ieșit din Cheila, și s’au dus unde au putut. Saul, aflînd că David a scăpat din Cheila, s’a oprit din mers.
14 David a locuit în pustie, în locuri întărite, și a rămas pe muntele din pustia Zif. Saul îl căuta mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mînile lui.
15 David, văzînd că Saul a pornit să-i ia viața, a stătut în pustia Zif, în pădure.