6 Și a zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o așa faptă ca să pun mîna pe el! Căci el este unsul Domnului.“
7 Cu aceste cuvinte David a oprit pe oamenii săi, și i-a împedecat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s’a sculat să iasă din peșteră, și și-a văzut înainte de drum.
8 După aceea, David s’a sculat și a ieșit din peșteră. El a început să strige atunci după Saul: „Împărate, domnul meu!“ Saul s’a suit înapoi, și David s’a plecat cu fața la pămînt și s’a închinat.
9 David a zis lui Saul: „De ce asculți tu de vorbele oamenilor cari zic: «David îți vrea răul?»
10 Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mînile mele în peșteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor; dar te-am cruțat, și am zis: «Nu voi pune mîna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.»
11 Uite, părintele meu, uite colțul hainei tale în mîna mea. Fiindcă ți-am tăiat colțul hainei, și nu te-am ucis, să știi și să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate nici răzvrătire, și că n’am păcătuit împotriva ta. Totuș tu îmi întinzi curse, ca să-mi iei viața.
12 Judece Domnul între mine și tine, și Domnul să mă răzbune pe tine; dar eu nu voi pune mîna pe tine.