6 și să-i vorbiți așa: «Să trăiești în pace, și pacea să fie cu casa ta și cu tot ce este al tău.
7 Și acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărît, și nu li s’a luat nimic în tot timpul cît au fost la Carmel.
8 Întreabă pe slujitorii tăi, și-ți vor spune. Să capete trecere dar tinerii aceștia înaintea ta, fiindcă venim într’o zi de bucurie. Dă dar, te rog, robilor tăi și fiului tău David, ce te lasă inima.“
9 Cînd au ajuns oamenii lui David, au spus lui Nabal toate aceste cuvinte, în numele lui David. Apoi au tăcut.
10 Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David, și cine este fiul lui Isai? Astăzi sînt mulți slujitori cari fug de la stăpîni.
11 Și să-mi iau eu pînea, apa, și vitele mele, pe cari le-am tăiat pentru tunzătorii mei, și să le dau unor oameni cari sînt de nu știu unde?“
12 Oamenii lui David și-au luat drumul înapoi; s’au întors, și au spus, la sosirea lor, toate aceste cuvinte lui David.