15 Și David a zis lui Abner: „Oare nu ești tu bărbat? Și cine este ca tine în Israel? Pentruce atunci n’ai păzit pe împărat, stăpînul tău? Căci cineva din popor a venit să omoare pe împăratul, stăpînul tău.
16 Ce ai făcut tu nu este bine. Viu este Domnul, că sînteți vrednici de moarte, căci n’ați vegheat asupra stăpînului vostru, asupra unsului Domnului. Uită-te acum unde este sulița împăratului și ulciorul de apă, cari erau la căpătîiul lui.“
17 Saul a cunoscut glasul lui David, și a zis: „Glasul tău este, fiul meu David?“ Și David a răspuns: „Glasul meu, împărate, domnul meu!“
18 Și a zis: „Pentruce urmărește domnul meu pe robul său? Ce-am făcut, și cu ce sînt vinovat?
19 Să binevoiască acum împăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său: «Dacă Domnul este Cel ce te atîță împotriva mea, să primească mirosul unui dar de mîncare dela noi; dar dacă oamenii te atîță, blestemați să fie înaintea Domnului, fiindcă ei mă izgonesc azi ca să mă deslipească de moștenirea Domnului, zicîndu-mi: «Du-te de slujește unor dumnezei străini!»
20 Oh! să nu-mi cadă sîngele pe pămînt departe de Fața Domnului! Căci împăratul lui Israel a pornit să mă caute ca pe un purice, cum ar urmări o potîrniche în munți.“
21 Saul a zis: „Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ți voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viața mea a fost scumpă înaintea ta. Am lucrat ca un nebun, și am făcut o mare greșală.“