2 Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi, și nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui,
3 iar candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă; și Samuel era culcat în Templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu.
4 Atunci Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!“
5 Și a alergat la Eli, și a zis: „Iată-mă, căci m’ai chemat“. Eli a răspuns. „Nu te-am chemat; întoarce-te și te culcă“. Și s’a dus și s’a culcat.
6 Domnul a chemat din nou pe Samuel. Și Samuel s’a sculat, s’a dus la Eli, și a zis: „Iată-mă, căci m’ai chemat.“ Eli a răspuns: „Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te și te culcă“.
7 Samuel nu cunoștea încă pe Domnul, și Cuvîntul Domnului nu-i fusese încă descoperit.
8 Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Și Samuel s’a sculat, s’a dus la Eli, și a zis: „Iată-mă, căci m’ai chemat“. Eli a înțeles că Domnul cheamă pe copil,