15 David i-a zis: „Vrei să mă duci la oastea aceasta?“ Și el a zis: „Jură-mi pe Numele lui Dumnezeu că nu mă vei omorî și nu mă vei da pe mîna stăpînului meu, și te voi pogorî la oastea aceasta.“
16 El i-a slujit astfel de călăuză. Și Amaleciții erau risipiți pe tot ținutul, mîncînd, bînd și jucînd, de bucuria prăzii celei mari pe care o luaseră din țara Filistenilor și din țara lui Iuda.
17 David i-a bătut din zorii zilei pînă a doua zi seara, și n’a scăpat niciunul din ei, afară de patru sute de tineri, cari au încălecat pe cămile și au fugit.
18 David a scăpat astfel tot ce luaseră Amaleciții, și a scăpat și pe cele două neveste ale lui.
19 Nu le-a lipsit nimeni, dela mic pînă la mare, nici fiu, nici fiică, nici un lucru din pradă, nimic din ce li se luase: David a adus înpoi totul.
20 Și David a luat toate oile și toți boii; și cei ce mînau turma aceasta și mergeau în fruntea ei, ziceau: „Aceasta este prada lui David!“
21 David a ajuns la cei două sute de oameni cari fuseseră prea obosiți ca să mai meargă după el și pe cari-i lăsase la pîrîul Besor. Ei au ieșit înaintea lui David și înaintea poporului care era cu el. David s’a apropiat de ei, și i-a întrebat de sănătate.