11 Dumnezeu a zis lui Solomon: „Fiindcă dorința aceasta este în inima ta, fiindcă nu ceri nici bogății, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmașilor tăi, nici chiar o viață lungă, ci ceri pentru tine înțelepciune și pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domnești,
12 Înțelepciunea și priceperea îți sînt date. Îți voi da, pe deasupra, bogății, averi și slavă, cum n’a mai avut niciodată niciun împărat înaintea ta, și cum nici nu va mai avea după tine.“
13 Solomon s’a întors la Ierusalim, după ce a părăsit înălțimea de la Gabaon și cortul întîlnirii. Și a domnit peste Israel.
14 Solomon a strîns cară și călărime; avea o mie patru sute de cară și douăsprezece mii de călăreți, pe cari i-a așezat în cetățile unde ținea carăle și la Ierusalim lîngă împărat.
15 Împăratul a făcut argintul și aurul tot atît de obicinuite la Ierusalim ca pietrele, și cedrii tot atît de obicinuiți ca sicomorii cari cresc în cîmpie.
16 Solomon își aducea caii din Egipt; o ceată de negustori ai împăratului se duceau și-i luau în cete pe un preț hotărît;
17 se duceau și aduceau din Egipt un car cu șase sute de sicli de argint, și un cal cu o sută cincizeci de sicli. Tot așa aduceau și pentru toți împărații Hetiților și pentru împărații Siriei.