1 Tot poporul din Iuda a luat pe Ozia, care era în vîrstă de șasesprezece ani, și l-a pus împărat în locul tatălui său Amația.
2 Ozia a întărit Elotul și l-a adus iarăș supt stăpînirea lui Iuda, dupăce a adormit împăratul cu părinții săi.
3 Ozia avea șasesprezece ani cînd a ajuns împărat, și a domnit cincizeci și doi de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iecolia, din Ierusalim.
4 El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Amația.
5 A căutat pe Dumnezeu în timpul vieții lui Zaharia, care pricepea vedeniile lui Dumnezeu. Și în timpul cînd a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propășească.
6 A pornit cu război împotriva Filistenilor. A dărîmat zidurile Gatului, zidurile Iabnei, și zidurile Asdodului, și a zidit cetăți în ținutul Asdodului, și între Filisteni.
7 Dumnezeu l-a ajutat împotriva Filistenilor, împotriva Arabilor cari locuiau la Gur-Baal, și împotriva Maoniților.
8 Amoniții aduceau daruri lui Ozia, și faima lui s’a întins pănă la hotarele Egiptului, căci a ajuns foarte puternic.
9 Ozia a zidit turnuri la Ierusalim pe poarta unghiului, pe poarta văii, și pe unghiu, și le-a întărit.
10 A zidit turnuri în pustie, și a săpat multe fîntîni, pentru că avea multe turme în văi și în cîmpie, și plugari și vieri în munți și la Carmel, căci îi plăcea lucrarea pămîntului.
11 Ozia avea o oaste de ostași cari mergeau la război în cete, socotite după numărătoarea făcută de logofătul Ieiel și dregătorul Maaseia, și puse supt poruncile lui Hanania, una din căpeteniile împăratului.
12 Tot numărul capilor caselor părintești, al vitejilor, era de două mii șase sute.
13 Ei porunceau peste o oaste de trei sute șapte mii cinci sute de ostași, în stare să ajute pe împărat împotriva vrăjmașului.
14 Ozia le-a dat pentru toată oștirea scuturi, suliți, coifuri, platoșe, arcuri și prăștii.
15 A făcut la Ierusalim mașini iscodite de un meșter, cari aveau să fie așezate pe turnuri și pe unghiuri, ca să arunce săgeți și pietre mari. Faima lui s’a întins pînă departe, căci a fost ajutat în chip minunat pînă ce a ajuns foarte puternic.
16 Dar cînd a ajuns puternic, inima i s’a înălțat și l-a dus la peire. A păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului său, intrînd în Templul Domnului ca să ardă tămîie pe altarul tămîierii.
17 Preotul Azaria a intrat după el, cu optzeci de preoți ai Domnului, oameni de inimă,
18 cari s’au împotrivit împăratului Ozia, și i-au zis: „N’ai drept, Ozia, să aduci tămîie Domnului! Dreptul acesta îl au preoții, fiii lui Aaron, cari au fost sfințiți ca s’o aducă. Ieși din sfîntul locaș, căci faci un păcat! Și lucrul acesta nu-ți va face cinste înaintea Domnului Dumnezeu.“
19 Ozia s’a mîniat. În mînă avea o cădelniță. Și cum s’a mîniat pe preoți, i-a izbucnit lepra pe frunte, în fața preoților, în Casa Domnului, lîngă altarul tămîierii.
20 Marele preot Azaria și toți preoții și-au îndreptat privirile spre el, și iată că era plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară, și el însuș s’a grăbit să iasă, pentrucă Domnul îl lovise.
21 Împăratul Ozia a fost lepros pînă în ziua morții, și a locuit într’o casă deosebită ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Și fiul său Iotam era în fruntea casei împăratului și judeca poporul țării.
22 Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintîi și cele de pe urmă, au fost scrise de Isaia, fiul lui Amoț, proorocul.
23 Ozia a adormit cu părinții săi. Și l-au îngropat cu părinții săi în ogorul de înmormîntare al împăraților, căci ziceau: „Este lepros.“ În locul lui, a domnit fiul său Iotam.