1 Iosafat a avut bogății și slavă din belșug, și s’a încuscrit cu Ahab.
2 După cîțiva ani, s’a pogorît la Ahab în Samaria. Ahab a tăiat pentru el și pentru poporul care era cu el un mare număr de oi și boi, și l-a rugat să se suie la Ramot din Gallad.
3 Ahab, împăratul lui Israel, a zis lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Vrei să vii cu mine la Ramot în Galaad?“ Iosafat i-a răspuns: „Eu ca tine, și poporul meu ca poporul tău, vom merge la luptă împotriva lui cu tine.“
4 Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă acum, te rog, cuvîntul Domnului.“
5 Împăratul lui Israel a strîns pe prooroci, în număr de patru sute, și le-a zis: „Să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad, sau să-mi văd de treabă?“ Și ei au răspuns: „Suie-te, și Dumnezeu o va da în mînile împăratului.“
6 Dar Iosafat a zis: „Nu mai este aici nici un prooroc al Domnului, prin care să-L putem întreba?“
7 Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul; dar îl urăsc, căci nu-mi proorocește nimic bun, nu proorocește niciodată decît rău: este Mica, fiul lui Imla.“ Și Iosafat a zis: „Să nu vorbească așa împăratul!“
8 Atunci împăratul lui Israel a chemat un dregător, și i-a zis: „Trimete să vină îndată Mica, fiul lui Imla.“
9 Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, ședeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcați cu hainele lor împărătești; ședeau în locul de la intrarea porții Samariei. Și toți proorocii prooroceau înaintea lor.
10 Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fer, și a zis: „Așa vorbește Domnul: „Cu aceste coarne, vei bate pe Sirieni pînă îi vei nimici.“
11 Și toți proorocii au proorocit la fel, zicînd: „Suie-te la Ramot în Galaad, căci vei avea izbîndă și Domnul o va da în mînile împăratului.“
12 Solul care se dusese să cheme pe Mica, i-a vorbit așa: „Iată, proorocii cu un gînd proorocesc de bine împăratului; cuvîntul tău să fie dar ca și cuvîntul fiecăruia din ei! Vestește de bine!“
13 Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi vesti ce va spune Dumnezeul meu.“
14 Cînd a venit la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad, sau să-mi văd de treabă?“ El a răspuns: „Suiți-vă! Căci veți avea izbîndă, și vor fi dați în mînile voastre.“
15 Și împăratul i-a zis: „De cîte ori va trebui să te pun să juri că nu-mi vei spune decît adevărul în Numele Domnului?“
16 Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munți, ca niște oi cari n’au păstor; și Domnul a zis: „Oamenii aceștia n’au stăpîn, fiecare să se întoarcă în pace acasă!“
17 Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ți-am spus eu? El nu-mi proorocește nimic bun, nu-mi proorocește decît rău.“
18 Și Mica a zis: „Ascultați dar cuvîntul Domnului! Am văzut pe Domnul stînd pe scaunul Său de domnie, și toată oastea cerurilor stînd la dreapta și la stînga Lui.
19 Și Domnul a zis: „Cine va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie la Ramot în Galaad și se peară acolo?“ Au răspuns unul într’un fel, altul într’altul.
20 Și un duh a venit și s’a înfățișat înaintea Domnului, și a zis: „Eu îl voi amăgi.“ Domnul i-a zis: «Cum?»
21 «Voi ieși,» a răspuns el, «și voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor lui.» Domnul a zis: „Îl vei amăgi, și vei izbuti; ieși, și fă așa.“
22 Și acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura proorocilor tăi cari sînt de față. Dar Domnul a vorbit rău împotriva ta.“
23 Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz, și a zis: „Pe ce drum a ieșit duhul Domnului din mine ca să-ți vorbească?“
24 Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua cînd vei umbla, din odaie în odaie, ca să te ascunzi.“
25 Împăratul lui Israel a zis: „Luați pe Mica, și duceți-l la Amon, căpetenia cetății, și la Ioas, fiul împăratului.
26 Și spuneți: „Așa vorbește împăratul: „Băgați pe omul acesta în temniță, și hrăniți-l cu pînea și cu apa întristării, pînă mă voi întoarce în pace.“
27 Și Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, n’a vorbit Domnul prin mine!“ Apoi a mai zis: „Voi, toate popoarele, auziți!“
28 Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s’au suit la Ramot în Galaad.
29 Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să mă duc la luptă; dar tu, îmbracă-te cu hainele tale.“ Și împăratul lui Israel și-a schimbat hainele, și s’au dus la luptă.
30 Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă mai marilor peste carăle lui: „Să nu vă luptați nici cu cel mic nici cu cel mare, ci să vă luptați numai cu împăratul lui Israel.“
31 Cînd au zărit mai marii carălor pe Iosafat, au zis: „Este împăratul lui Israel.“ Și l-au înconjurat ca să lupte cu el. Iosafat a scos un țipăt. Domnul l-a ajutat, și Dumnezeu i-a îndepărtat dela el.
32 Mai marii carălor, văzînd că nu era împăratul lui Israel, s’au depărtat de el.
33 Atunci un om a tras cu arcul la întîmplare, și a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Împăratul a zis celui ce-i mîna carul: „Întoarce, și scoate-mă din cîmpul de bătaie, căci sînt rănit.“
34 Lupta a fost înverșunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat în car, în fața Sirienilor, pînă seara, și a murit pela apusul soarelui.