7 Și dacă a văzut Domnul că s’au smerit, cuvîntul Domnului a vorbit astfel lui Șemaia: „S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zăbovi să le vin în ajutor, și mînia Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Șișac;
8 dar îi vor fi supuși, și vor ști ce înseamnă să-Mi slujească Mie sau să slujească împărățiilor altor țări.“
9 Șișac, împăratul Egiptului, s’a suit împotriva Ierusalimului. A luat vistieriile Casei Domnului și vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat scuturile de aur pe cari le făcuse Solomon.
10 Împăratul Roboam a făcut în locul lor niște scuturi de aramă, și le-a dat în grija căpeteniilor alergătorilor, cari păzeau intrarea casei împăratului.
11 Oridecîteori se ducea împăratul la Casa Domnului, alergătorii veneau și le purtau înaintea lui; apoi le aduceau iarăș în odaia alergătorilor.
12 Pentrucă Roboam se smerise, Domnul Și-a abătut mînia dela el, și nu l-a nimicit de tot. Și tot mai era ceva bun în Iuda.
13 Împăratul Roboam s’a întărit în Ierusalim și a domnit. Avea patruzeci și unu de ani cînd a ajuns împărat, și a domnit șaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care o alesese Domnul din toate semințiile lui Israel, ca să-Și pună Numele în ea. Mamă-sa se numea Naama, Amonita.