14 Cînd s’a întors Amația dela înfrîngerea Edomiților, a adus pe dumnezeii fiilor lui Seir, și i-a pus dumnezei pentru el; s’a închinat înaintea lor, și le-a adus tămîie.
15 Atunci Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Amația, și a trimes la el pe un prooroc, care i-a zis: „Pentruce ai căutat pe dumnezeii poporului acestuia, cînd ei n’au putut să-și izbăvească poporul din mîna ta?“
16 Pe cînd vorbea el, Amația i-a zis: „Oare te-am făcut sfetnic al împăratului? Pleacă! Pentruce vrei să fii lovit?“ Proorocul a plecat, zicînd: „Știu acum că Dumnezeu a hotărît să te nimicească, pentrucă ai făcut lucrul acesta și n’ai ascultat sfatul meu.“
17 Dupăce s’a sfătuit, Amația, împăratul lui Iuda, a trimes să spună lui Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel: „Vino, să ne vedem față în față!“
18 Și Ioas, împăratul lui Israel, a trimes să spună lui Amația, împăratul lui Iuda: „Spinul din Liban a trimes să spună cedrului din Liban: „Dă pe fiică-ta de nevastă fiului meu!“ Și fiarele sălbatice din Liban au trecut și au călcat în picioare spinul.
19 Tu te gîndești că ai bătut pe Edomiți, și de aceea ți se înalță inima ca să te mîndrești. Acum stai mai bine acasă. Pentruce să stîrnești un rău, care ți-ar aduce peirea ta și a lui Iuda?“
20 Dar Amația nu l-a ascultat, fiindcă Dumnezeu hotărîse să-i dea în mînile vrăjmașului, căci căutaseră pe dumnezeii Edomului.