12 Oare nu Ezechia a îndepărtat înălțimile și altarele Domnului, și a dat porunca aceasta lui Iuda și Ierusalimului: „Să vă închinați numai unui altar, și să aduceți tămîie numai pe el?“
13 Nu știți ce am făcut noi, eu și părinții mei, tuturor popoarelor celorlalte țări? Dumnezeii neamurilor acestor țări au putut ei să le izbăvească țările din mîna mea?
14 Care dintre toți dumnezeii acestor neamuri pe cari le-au nimicit părinții mei, a putut să izbăvească pe poporul lui din mîna mea, pentruca să vă poată izbăvi Dumnezeul vostru din mîna mea?
15 Să nu vă amăgească Ezechia dar și să nu vă înșele astfel; nu vă încredeți în el! Căci dumnezeul niciunui neam, niciunei împărății n’a putut să izbăvească pe poporul lui din mîna mea și din mîna părinților mei: cu cît mai puțin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mîna mea!“
16 Slujitorii lui Sanherib au mai vorbit și alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu, și împotriva robului Său Ezechia.
17 Și a trimes o scrisoare batjocoritoare pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, vorbind astfel împotriva Lui: „După cum dumnezeii neamurilor celorlalte țări n’au putut să izbăvească pe poporul lor din mîna mea, tot așa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va izbăvi pe poporul Său din mîna mea.
18 Slujitorii lui Sanherib au strigat cu glas tare în limba evreiască, pentruca să arunce groaza și spaima în poporul din Ierusalim, care era pe zid, și să poată pune astfel stăpînire pe cetate.