2 Ezechia, văzînd că a venit Sanherib și că are de gînd să înceapă lupta împotriva Ierusalimului,
3 s’a sfătuit cu căpeteniile sale și cu oamenii lui cei viteji, ca să astupe izvoarele de apă cari erau afară din cetate. Și ei au fost de părerea lui.
4 S’au strîns o mulțime de oameni, și au astupat toate izvoarele și pîrîul care curge prin mijlocul ținutului aceluia. „Pentruce“, ziceau ei, „să găsească împărații Asiriei, la venirea lor, ape din belșug?“
5 Ezechia s’a îmbărbătat; a zidit din nou zidul care era stricat și l-a ridicat pînă la turnuri. A mai zidit un alt zid în afară, a întărit Milo în cetatea lui David, și a pregătit o mulțime de arme și de scuturi.
6 A pus căpetenii de război peste popor, și i-a adunat la el pe locul deschis dela poarta cetății. Vorbindu-le inimii, a zis:
7 „Întăriți-vă și îmbărbătați-vă. Nu vă temeți și nu vă spăimîntați înaintea împăratul Asiriei și înaintea întregei mulțimi care este cu el; căci cu noi sînt mai mulți decît cu el.
8 Cu el este un braț de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta și va lupta pentru noi.“ Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.