7 Preoții au dus chivotul legămîntului Domnului la locul lui, în sfîntul locaș al casei, în Locul prea sfînt, supt aripile heruvimilor.
8 Heruvimii aveau aripile întinse peste locul chivotului, și acopereau chivotul și drugii lui pe deasupra.
9 Drugilor li se dăduse o astfel de lungime încît capetele lor se vedeau la o depărtare de chivot dinaintea sfîntului locaș, dar nu se vedeau de afară. Chivotul a fost acolo pînă în ziua de azi.
10 În chivot nu erau decît cele două table, pe cari le pusese acolo Moise, în Horeb, cînd a făcut Domnul legămînt cu copiii lui Israel, la ieșirea lor din Egipt.
11 În clipa cînd au ieșit preoții din Locul sfînt, – căci toți preoții de față se sfințiseră fără să mai țină șirul cetelor,
12 și toți Leviții cari erau cîntăreți: Asaf, Heman, Iedutun, fiii și frații lor, îmbrăcați în in supțire, stăteau la răsăritul altarului cu chimvale, alăute și arfe, și aveau cu ei o sută douăzeci de preoți cari sunau din trîmbițe; –
13 și cînd cei ce sunau din trîmbițe și ceice cîntau, unindu-se într’un glas ca să mărească și să laude pe Domnul, au sunat din trîmbițe, chimvale și celelalte instrumente, și au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ține în veci!“ în clipa aceea, casa, și anume Casa Domnului, s’a umplut cu un nor.