12 Solomon s’a așezat înaintea altarului Domnului, în fața întregei adunări a lui Israel, și a întins mînile.
13 Căci Solomon făcuse o treaptă de aramă, și o pusese în mijlocul curții. Ea era lungă de cinci coți, lată de cinci coți, și înaltă de trei coți; a șezut pe ea, s’a așezat în genunchi în fața întregei adunări a lui Israel, și a întins mînile spre cer.
14 Și a zis:„Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, în ceruri și pe pămînt: Tu ții legămîntul și îndurarea Ta față de robii Tăi, cari umblă înaintea Ta cu toată inima lor!
15 Astfel, Ți-ai ținut cuvîntul dat robului Tău David, tatăl meu; și ce ai spus cu gura Ta, împlinești astăzi prin puterea Ta.
16 Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ține făgăduința pe care ai făcut-o tatălui meu David, cînd ai zis: «Niciodată nu vei fi lipsit înaintea Mea de un urmaș care să șadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seama la calea lor și să meargă în legea Mea, cum ai mers tu înaintea Mea.»
17 Împlinească-se dar, Doamne, Dumnezeul lui Israel, făgăduința pe care ai făcut-o robului Tău David!
18 Dar ce! Să locuiască Dumnezeu cu adevărat împreună cu omul pe pămînt? Iată că cerurile, și cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde: cu cît mai puțin această casă, pe care am zidit-o eu!