1 Un răspuns blînd potolește mînia,dar o vorbă aspră ațîță mînia.
2 Limba înțelepților dă știință plăcută,dar gura nesocotiților împroașcă nebunie. –
3 Ochii Domnului sînt în orice loc,ei văd pe cei răi și pe cei buni. –
4 Limba dulce este un pom de viață,dar limba stricată zdrobește sufletul. –
5 Nesocotitul disprețuiește învățătura tatălui său,dar cine ia seama la mustrare ajunge înțelept. –
6 În casa celui neprihănit este mare belșug,dar în cîștigurile celui rău este turburare. –
7 Buzele înțelepților samănă știința,dar inima celor nesocotiți este stricată. –
8 Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului,dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. –
9 Calea celui rău este urîtă Domnului,dar El iubește pe cel ce umblă după neprihănire. –
10 Cine părăsește cărarea este aspru pedepsit,și cine urăște mustrarea va muri. –
11 Locuința morților și Adîncul sînt cunoscute Domnului,cu cît mai mult inimile oamenilor! –
12 Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat,de aceea nu se duce la cei înțelepți. –
13 O inimă veselă înseninează fața;dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. –
14 Inima celor pricepuți caută știința,dar gura nesocotiților găsește plăcere în nebunie. –
15 Toate zilele celui nenorocit sînt rele,dar cel cu inima mulțămită are un ospăț necurmat. –
16 Mai bine puțin, cu frică de Domnul,de cît o mare bogăție, cu turburare! –
17 Mai bine un prînz de verdețuri, și dragoste,de cît un bou îngrășat, și ură. –
18 Un om iute la mînie stîrnește certuri,dar cine este încet la mînie potolește neînțelegerile. –
19 Drumul leneșului este ca un hățiș de spini,dar cărarea celor fără prihană este netezită. –
20 Un fiu înțelept este bucuria tatălui său,dar un om nesocotit disprețuiește pe mamă-sa. –
21 Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte,dar un om priceput merge pe drumul cel drept. –
22 Planurile nu izbutesc, cînd lipsește o adunare care să chibzuiască,dar izbutesc cînd sînt mulți sfetnici. –
23 Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui,și ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! –
24 Pentru cel înțelept cărarea vieții duce în sus,ca să-l abată de la locuința morților, care este jos. –
25 Domnul surpă casa celor mîndri,dar întărește hotarele văduvei. –
26 Gîndurile rele sînt urîte Domnului,dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui. –
27 Cel lacom de cîștig își turbură casa,dar cel ce urăște mita va trăi. –
28 Inima celui neprihănit se gîndește ce să răspundă,dar gura celor răi împroașcă răutăți. –
29 Domnul Se depărtează de cei răi,dar ascultă rugăciunea celor neprihăniți. –
30 O privire prietenoasă înveselește inima,o veste bună întărește oasele. –
31 Urechea care ia aminte la învățăturile cari duc la viață,locuiește în mijlocul înțelepților. –
32 Cel ce leapădă certarea își disprețuiește sufletul,dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. –
33 Frica de Domnul este școala înțelepciunii,și smerenia merge înaintea slavei. –