1 Înțelepciunea și-a zidit casa,și-a tăiat cei șapte stîlpi.
2 Și-a junghiat vitele, și-a amestecat vinul,și-a pus masa.
3 Și-a trimes slujnicele, și strigă,de pe vîrful înălțimilor cetății:
4 „Cine este prost, să vină încoace!“Celor lipsiți de pricepere le zice:
5 „Veniți de mîncați din pînea mea,și beți din vinul pe care l-am amestecat!
6 Lăsați prostia, și veți trăi,și umblați pe calea priceperii!“
7 Celce mustră pe un batjocoritor își trage dispreț,și celce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
8 Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască;mustră pe cel înțelept, și el te va iubi!
9 Dă înțeleptului, și se va face și mai înțelept;învață pe cel neprihănit, și va învăța și mai mult!
10 Începutul înțelepciunii este frica de Domnul;și știința sfinților, este priceperea.
11 Prin mine ți se vor înmulți zilele,și ți se vor mări anii vieții tale.
12 Dacă ești înțelept, pentru tine ești înțelept;dacă ești batjocoritor, tu singur vei suferi.
13 Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă și care nu știe nimic.
14 Ea șade totuș la ușa casei sale,pe un scaun, pe înălțimile cetății,
15 ca să strige la trecătorii,cari merg pe calea cea dreaptă:
16 „Cine este prost, să vină aici!“Iar celui fără minte îi zice:
17 „Apele furate sînt dulci,și pînea luată pe ascuns este plăcută!“
18 El nu știe că acolo sînt morții,și că oaspeții ei sînt în văile locuinței morților.