Proverbe 17 VDC

1 Mai bine o bucată de pîne uscată, cu pace,decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă! –

2 Un argat cu minte stăpînește peste fiul care face rușine,și va împărți moștenirea cu frații lui.

3 Tigaia lămurește argintul, și cuptorul lămurește aurul;dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. –

4 Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită,și mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. –

5 Cine își bate joc de sărac, își bate joc de Cel ce l-a făcut;cine se bucură de o nenorocire, nu va rămînea nepedepsit. –

6 Copiii copiilor sînt cununa bătrînilor,și părinții sînt slava copiilor lor. –

7 Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun;cu cît mai puțin cuvintele mincinoase în gura unui om de viță aleasă! –

8 Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc:ori încotro se întorc, izbîndesc. –

9 Cine acopere o greșală, caută dragostea,dar cine o pomenește mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. –

10 O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput,decît o sută de lovituri pe cel nebun. –

11 Cel rău nu caută decît răscoală,dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui. –

12 Mai bine să întîlnești o ursoaică jefuită de puii ei,decît un nebun în timpul nebuniei lui. –

13 Celui ce întoarce rău pentru bine,nu-i va părăsi răul casa. –

14 Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape;deaceea, curmă cearta înainte de a se înteți. –

15 Cel ce iartă pe vinovat și osîndește pe cel nevinovat,sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului. –

16 La ce slujește argintul în mîna nebunului?Să cumpere înțelepciunea? Dar n’are minte. –

17 Prietenul adevărat iubește oricînd,și în nenorocire ajunge ca un frate. –

18 Omul fără minte dă chezășie,se pune chezaș pentru aproapele său. –

19 Cine iubește certurile iubește păcatul,și cine-și zidește poarta prea înaltă, își caută pieirea. –

20 Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea,și cel cu limba stricată cade în nenorocire. –

21 Cine dă naștere unui nebun va avea întristare,și tatăl unui nebun nu poate să se bucure. –

22 O inimă veselă este un bun leac,dar un duh mîhnit usucă oasele. –

23 Cel rău primește daruri pe ascuns,ca să sucească și căile dreptății. –

24 Înțelepciunea este în fața omului priceput,dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului. –

25 Un fiu nebun aduce necaz tatălui său,și amărăciune celei ce l-a născut. –

26 Nu este bine să osîndești pe cel neprihănit la o gloabă,nici să lovești pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. –

27 Cine își înfrînează vorbele, cunoaște știința,și cine are duhul potolit este un om priceput. –

28 Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea,și de priceput dacă și-ar ținea gura.

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31