9 Şi a doua zi, pe când aceştia călătoreau şi se apropiau de cetate, Petru a urcat pe acoperişul casei să se roage, cam pe la ora a şasea,
10 Şi i s-a făcut foame foarte tare şi a dorit să mănânce; dar pe când pregăteau aceştia, el a căzut în extaz,
11 Şi a văzut cerul deschis şi un fel de vas, coborând la el, ca şi cum ar fi fost o pânză mare legată la cele patru colţuri şi lăsată pe pământ;
12 În care erau toate felurile de patrupede ale pământului şi sălbăticiuni şi târâtoare şi păsări ale văzduhului.
13 Şi a venit la el o voce: Petre, scoală-te, ucide şi mănâncă.
14 Dar Petru a spus: Nicidecum, Doamne, pentru că niciodată nu am mâncat vreun lucru profan sau necurat.
15 Şi vocea a venit din nou la el, a doua oară: Ce a curăţit Dumnezeu, nu considera profan.