1 Şi apostolii şi fraţii care erau în Iudeea, au auzit că şi neamurile au primit cuvântul lui Dumnezeu.
2 Şi când Petru a urcat la Ierusalim, cei ai circumciziei s-au certat cu el,
3 Spunând: Ai intrat la bărbaţi necircumcişi şi ai mâncat cu ei.
4 Dar Petru a luat-o de la început şi le-a explicat pe rând, spunând:
5 Eram în cetatea Iafo, rugându-mă; şi într-un extaz am văzut o viziune: Un fel de vas a coborât, ca şi cum ar fi fost o pânză mare, lăsată din cer de patru colţuri, şi a venit până la mine;
6 Asupra căreia, când mi-am aţintit ochii, mi-am dat seama şi am văzut patrupede ale pământului, sălbăticiuni şi târâtoare şi păsări ale văzduhului.
7 Şi am auzit o voce, spunându-mi: Scoală-te, Petre; ucide şi mănâncă.
8 Dar eu am spus: Nicidecum, Doamne, pentru că nimic profan sau necurat nu a intrat niciodată în gura mea.
9 Dar vocea mi-a răspuns din nou din cer: Ce Dumnezeu a curăţit, nu considera profan.
10 Şi aceasta s-a făcut de trei ori; şi toate au fost retrase în cer.
11 Şi iată, îndată au fost acolo trei bărbaţi sosiţi deja la casa unde eram, trimişi din Cezareea la mine.
12 Şi Duhul mi-a poruncit să merg cu ei, fără să mă îndoiesc de nimic. Şi aceşti şase fraţi de asemenea m-au însoţit şi noi am intrat în casa acestui bărbat;
13 Şi ne-a arătat cum a văzut îngerul în casa lui, care a stat în picioare şi i-a spus: Trimite bărbaţi la Iafo şi cheamă pe Simon, al cărui nume şi Petru;
14 Care îţi va vorbi cuvinte, prin care vei fi salvat, tu, şi toată casa ta.
15 Şi pe când am început să vorbesc, Duhul Sfânt a căzut peste ei, chiar aşa ca şi peste noi la început.
16 Atunci mi-am amintit cuvântul Domnului, cum spunea: Ioan, într-adevăr, a botezat cu apă; dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.
17 Întrucât, atunci, aşa cum le-a dat Dumnezeu acelaşi dar, ca şi nouă, care am crezut pe Domnul Isus Cristos; ce eram eu, ca să mă împotrivesc lui Dumnezeu?
18 Când au auzit acestea, au tăcut şi au glorificat pe Dumnezeu, spunând: Într-adevăr Dumnezeu a dat şi neamurilor pocăinţa pentru viaţă.
19 Atunci cei împrăştiaţi din cauza persecuţiei iscate în cazul lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia şi Cipru şi Antiohia, nepredicând cuvântul nimănui decât numai iudeilor.
20 Şi unii dintre ei erau bărbaţi din Cipru şi Cirene, care, când au venit la Antiohia, au vorbit grecilor, predicând pe Domnul Isus.
21 Şi mâna Domnului era cu ei; şi un număr mare au crezut şi s-au întors la Domnul.
22 Atunci veşti despre aceste lucruri au ajuns la urechile bisericii care era în Ierusalim; şi au trimis pe Barnaba, ca să treacă până în Antiohia,
23 Care, ajungând şi văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să se lipească de Domnul cu hotărâre de inimă;
24 Pentru că era un bărbat bun şi plin de Duhul Sfânt şi de credinţă; şi o mare mulţime a fost adăugată la Domnul.
25 Atunci Barnaba a plecat la Tars, ca să îl caute pe Saul.
26 Şi după ce l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Şi s-a întâmplat că un an întreg ei s-au adunat cu biserica şi au învăţat o mare mulţime. Şi discipolii au fost numiţi creştini pentru prima dată în Antiohia.
27 Şi în acele zile au coborât profeţi de la Ierusalim la Antiohia.
28 Şi s-a sculat unul dintre ei, numit Agab, arătând prin Duhul că va fi mare foamete în toată lumea, cum s-a şi întâmplat în zilele lui Claudiu Cezar.
29 Atunci discipolii, fiecare om conform puterii lui, au hotărât să trimită ajutor fraţilor care locuiau în Iudeea.
30 Ceea ce au şi făcut şi l-au trimis la bătrâni prin mâna lui Barnaba şi Saul.