1 Şi Petru şi Ioan s-au urcat împreună la templu la ora rugăciunii, a noua.
2 Şi un anumit bărbat, olog din pântecele mamei lui, pe care îl puneau în fiecare zi la poarta templului, care se cheamă Frumoasă, era adus să ceară milostenii de la cei care intrau în templu;
3 Acesta, văzându-i pe Petru şi Ioan aproape să intre în templu, le-a cerut milostenie.
4 Şi Petru, uitându-se cu atenţie la el, împreună cu Ioan, a spus: Uită-te la noi.
5 Iar el s-a uitat atent la ei, aşteptând să primească ceva de la ei.
6 Atunci Petru a spus: Argint şi aur eu nu am; dar ceea ce am îţi dau; în numele lui Isus Cristos din Nazaret, ridică-te şi umblă.
7 Şi l-a luat de mâna dreaptă şi l-a ridicat; şi îndată picioarele lui şi încheieturile gleznelor s-au întărit.
8 Şi, sărind, a stat pe picioare şi a umblat şi a intrat în templu cu ei, umblând şi sărind şi lăudând pe Dumnezeu.
9 Şi toţi oamenii l-au văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu;
10 Şi l-au recunoscut că era cel care şedea pentru milostenii la poarta Frumoasă a templului; şi au fost umpluţi de mirare şi uimire la ceea ce i s-a întâmplat.
11 Şi pe când ologul care fusese vindecat se ţinea de Petru şi Ioan, tot poporul alerga împreună la ei în porticul numit al lui Solomon, minunându-se tare.
12 Şi când a văzut Petru, a răspuns poporului: Bărbaţi israeliţi, de ce vă minunaţi de aceasta? Sau de ce priviţi cu atenţie la noi, ca şi cum prin propria noastră putere sau sfinţenie l-am făcut să umble?
13 Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacob, Dumnezeul părinţilor noştri, l-a glorificat pe Fiul său Isus; pe care voi l-aţi trădat şi l-aţi negat în prezenţa lui Pilat, când el era hotărât să îi dea drumul.
14 Dar voi l-aţi negat pe Cel Sfânt şi Drept şi aţi cerut să vă fie dat un ucigaş;
15 Şi l-aţi ucis pe Prinţul vieţii, pe care Dumnezeu l-a înviat dintre morţi; pentru care noi suntem martori.
16 Şi prin credinţa în numele lui, numele lui l-a întărit pe acest om, pe care îl vedeţi şi îl cunoaşteţi; chiar credinţa care este prin el i-a dat această sănătate deplină în prezenţa voastră a tuturor.
17 Şi acum, fraţilor, ştiu că prin ignoranţă aţi practicat acestea, precum şi conducătorii voştri.
18 Dar lucrurile acelea, pe care Dumnezeu le-a arătat dinainte prin gura tuturor profeţilor săi, că Cristos va suferi, le-a împlinit aşa.
19 De aceea pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă, ca păcatele voastre să fie şterse când vor veni timpurile de înviorare din prezenţa Domnului;
20 Şi el îl va trimite pe cel dinainte predicat vouă, pe Isus Cristos;
21 Pe care cerul trebuie să îl primească până la timpurile restituirii tuturor lucrurilor, pe care Dumnezeu le-a spus prin gura tuturor sfinţilor săi profeţi de când a început lumea.
22 Fiindcă Moise într-adevăr spunea părinţilor: Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica un profet dintre fraţii voştri, asemenea mie; pe el să îl ascultaţi în toate, orice vă va spune.
23 Şi se va întâmpla, că fiecare suflet care nu îl va asculta pe acel profet, va fi nimicit din popor.
24 Da și toţi profeţii, de la Samuel şi cei care au urmat, toţi câţi au vorbit, tot aşa au prezis despre aceste zile.
25 Voi sunteţi copiii profeţilor şi ai legământului pe care Dumnezeu l-a făcut cu părinţii noştri, spunând lui Avraam: Şi în sămânţa ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului.
26 Mai întâi, înviind pe Fiul său Isus, Dumnezeu l-a trimis la voi să vă binecuvânteze, în întoarcerea fiecăruia dintre voi de la nelegiuirile sale.