1 Şi pe timpul acela, Irod, împăratul, şi-a întins mâinile ca să chinuiască pe unii din biserică.
2 Şi l-a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
3 Şi deoarece a văzut că aceasta a plăcut iudeilor, a mai luat şi pe Petru. (Atunci erau zilele azimelor).
4 Şi după ce l-a prins, l-a pus în închisoare şi l-a predat la patru grupe de patru soldaţi să îl păzească, vrând, după Paşti, să îl ducă înaintea poporului.
5 Aşadar, Petru era ţinut în închisoare; dar biserica făcea rugăciune fără încetare către Dumnezeu pentru el.
6 Şi când Irod avea de gând să îl aducă afară, în noaptea aceea Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri; şi paznicii înaintea porţii ţineau închisoarea.
7 Şi iată, îngerul Domnului a venit peste el şi o lumină a strălucit în închisoare; şi l-a lovit în coaste pe Petru şi l-a ridicat, spunând: Scoală-te repede. Şi lanţurile lui au căzut de pe mâini.
8 Şi îngerul i-a spus: Încinge-te şi leagă-ţi sandalele. Şi a făcut aşa. Iar el i-a spus: Aruncă-ţi haina pe tine şi urmează-mă.
9 Şi a ieşit şi l-a urmat; şi nu ştia că era adevărat ceea ce se făcea prin înger, ci s-a gândit că a văzut o viziune.
10 După ce au trecut de prima şi a doua gardă, au ajuns la poarta de fier care ducea în cetate, care li s-a deschis singură; şi au ieşit şi au trecut de o stradă; şi îndată îngerul a plecat de la el.
11 Şi după ce Petru şi-a venit în fire, a spus: Acum ştiu într-adevăr că Domnul a trimis îngerul său şi m-a eliberat din mâna lui Irod şi din toată aşteptarea poporului iudeilor.
12 Şi după ce s-a lămurit, a ajuns la casa Mariei, mama lui Ioan, numit şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi şi se rugau.
13 Şi pe când Petru bătea la uşa porţii, o servitoare pe nume Roda a venit să asculte.
14 Şi când a recunoscut vocea lui Petru, de bucurie nu a deschis poarta, ci a alergat înăuntru şi a spus că Petru stătea în picioare înaintea porţii.
15 Iar ei i-au spus: Eşti nebună. Dar ea afirma cu tărie că aşa este. Atunci ei au spus: Este îngerul lui.
16 Dar Petru continua să bată; şi, deschizând, l-au văzut şi erau înmărmuriţi.
17 Dar el, făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a povestit cum l-a scos Domnul din închisoare. Şi a spus: Arătaţi acestea lui Iacov şi fraţilor. Şi a plecat şi s-a dus în alt loc.
18 Şi îndată ce s-a făcut ziuă, nu mică a fost tulburarea printre soldaţi, despre ce s-a întâmplat cu Petru.
19 Şi după ce Irod l-a căutat şi nu l-a găsit, a cercetat paznicii şi a poruncit să fie ucişi. Şi a coborât din Iudeea la Cezareea şi a rămas acolo.
20 Iar Irod era furios pe cei din Tir şi Sidon; dar au venit la el într-un gând şi, făcându-şi prieten pe Blast, cameristul împăratului, au cerut pace, pentru că ţara lor era hrănită din ţara împăratului.
21 Şi într-o zi anume, Irod, înveşmântat în haină împărătească, şedea pe tronul său şi le ţinea un discurs.
22 Şi poporul a strigat spunând: Vocea unui dumnezeu şi nu a unui om.
23 Şi îndată, îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu a dat lui Dumnezeu gloria; şi a fost mâncat de viermi şi şi-a dat duhul.
24 Dar cuvântul lui Dumnezeu creştea şi se înmulţea.
25 Şi Barnaba şi Saul s-au întors din Ierusalim după ce şi-au împlinit serviciul, şi au luat cu ei pe Ioan, numit şi Marcu.