1 Şi s-a întâmplat că, în timp ce Apolo era în Corint, Pavel, traversând ţinuturile de sus, a venit la Efes; şi, găsind anumiţi discipoli,
2 Le-a spus: Aţi primit Duhul Sfânt de când aţi crezut? Iar ei i-au spus: Nici măcar nu am auzit că ar fi vreun Duh Sfânt.
3 Iar el le-a spus: Atunci cu ce aţi fost botezaţi? Iar ei au spus: Cu botezul lui Ioan.
4 Atunci Pavel a spus: Ioan într-adevăr a botezat cu botezul pocăinţei, spunând poporului că ar trebui să creadă în cel ce vine după el, adică în Cristos Isus.
5 Când au auzit, au fost botezaţi în numele Domnului Isus.
6 Şi după ce Pavel şi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei; şi vorbeau în limbi şi profeţeau.
7 Şi erau cam doisprezece bărbaţi cu totul.
8 Şi a intrat în sinagogă şi a vorbit cutezător timp de trei luni, dezbătând şi convingând despre cele ale împărăţiei lui Dumnezeu.
9 Dar când unii s-au împietrit şi nu au crezut, ci au vorbit de rău calea aceea înaintea mulţimii, a plecat de la ei şi a separat discipolii, dezbătând zilnic în şcoala unuia, Tiran.
10 Şi aceasta a ţinut timp de doi ani; aşa că toţi care locuiau în Asia au auzit cuvântul Domnului Isus, deopotrivă iudei şi greci.
11 Şi Dumnezeu lucra miracole nemaipomenite prin mâinile lui Pavel;
12 Aşa că au adus la bolnavi prosoape şi şorţuri de pe trupul lui şi bolile se depărtau de ei, şi duhurile rele ieşeau din ei.
13 Atunci, unii din iudeii pribegi, exorcişti, s-au angajat să cheme numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, spunând: Vă conjurăm prin Isus, pe care îl predică Pavel.
14 Şi erau şapte fii ai lui Sceva, un iudeu, mai marele preoţilor, care au făcut astfel.
15 Iar duhul rău a răspuns şi a zis: Pe Isus îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sunteţi?
16 Şi omul în care era duhul rău, a sărit pe ei şi i-a dominat şi i-a învins, aşa că au fugit afară din casă, goi şi răniţi.
17 Şi aceasta a fost cunoscută deopotrivă tuturor iudeilor şi grecilor care locuiau în Efes; şi frică a căzut peste ei toţi şi numele Domnului Isus era preamărit.
18 Şi mulţi care au crezut, au venit şi au mărturisit şi şi-au arătat faptele.
19 Şi mulţi dintre cei care lucraseră artele magiei, au adus cărţile la un loc şi le-au ars înaintea tuturor; şi au calculat preţul lor şi au găsit că era de cincizeci de mii de arginţi.
20 Astfel cuvântul lui Dumnezeu a crescut cu putere şi a învins.
21 După ce s-au terminat acestea, Pavel s-a hotărât în duhul, după ce traversase Macedonia şi Ahaia, să meargă la Ierusalim, spunând: După ce voi fi fost acolo, trebuie să văd şi Roma.
22 Astfel a trimis în Macedonia pe doi dintre cei ce îl serveau, Timotei şi Erast; dar el a stat un timp în Asia.
23 Şi s-a făcut în acel timp nu mică tulburare despre calea aceea.
24 Fiindcă unul, numit Demetrie, un argintar, care făcea temple din argint pentru Diana, aducând nu puţin câştig meşterilor,
25 Pe care el i-a chemat împreună cu lucrătorii cu ocupaţii asemănătoare şi a spus: Domnilor, ştiţi că prin această muncă avem bogăţia noastră.
26 Mai mult, vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a convins şi a abătut mulţi oameni, spunând că aceia ce sunt făcuţi de mâini nu sunt dumnezei,
27 Aşa că, nu numai această meserie a noastră este în pericol să fie făcută de nimic, dar şi templul marii zeiţe Diana va fi dispreţuit şi măreţia ei va fi nimicită, ea căreia toată Asia şi lumea i se închină.
28 Iar când au auzit acestea s-au umplut de furie şi strigau, spunând: Mare este Diana efesenilor.
29 Şi întreaga cetate s-a umplut de confuzie; şi, prinzând pe Gaiu şi Aristarh, bărbaţi din Macedonia, parteneri de călătorie ai lui Pavel, s-au năpustit într-un gând în teatru.
30 Dar când Pavel a intenţionat să intre la popor, discipolii nu l-au lăsat.
31 Şi de asemenea unii din mai marii Asiei, care erau prietenii lui, au trimis la el, implorând să nu se expună el însuşi în teatru.
32 Aşadar unii strigau ceva şi alţii altceva, fiindcă adunarea era confuză şi cei mai mulţi nu ştiau de ce se adunaseră.
33 Şi l-au târât pe Alexandru afară din mulţime, iudeii împingându-l înainte. Şi Alexandru, făcând semn cu mâna, a voit să se apere înaintea poporului.
34 Dar când şi-au dat seama că este iudeu, toţi într-o singură voce au strigat aproape două ore: Mare este Diana efesenilor.
35 Şi după ce cancelarul cetăţii a liniştit mulţimea, a spus: Bărbaţi efeseni, cine este omul care nu ştie că cetatea efesenilor este închinătoare marii zeiţe Diana şi a chipului care a căzut de la Jupiter.
36 Văzând aşadar că acestea nu pot fi negate, voi ar trebui să staţi liniştiţi şi să nu faceţi nimic în grabă.
37 Fiindcă aţi adus aici pe aceşti bărbaţi, care nu sunt nici jefuitori de biserici, nici blasfematori ai zeiţei voastre.
38 De aceea dacă Demetrie şi meşterii care sunt cu el au ceva împotriva cuiva, judecata este deschisă şi sunt proconsuli; să se acuze unul pe altul.
39 Dar dacă cereţi ceva referitor la alte lucruri, se va rezolva în adunarea legiuită.
40 Fiindcă suntem în pericol să fim acuzaţi pentru tulburarea de azi, nefiind niciun motiv prin care să putem da socoteală despre această îmbulzeală.
41 Şi după ce a spus astfel, a dat drumul adunării.