1 Şi s-a întâmplat că, după ce ne-am smuls dintre ei şi am ridicat ancora, am venit drept la Coos şi ziua următoare la Rodos şi de acolo la Patara;
2 Şi, găsind o corabie care naviga spre Fenicia, ne-am îmbarcat şi am ridicat ancora.
3 Şi după ce am zărit Ciprul şi l-am lăsat în stânga, am navigat spre Siria şi am ancorat la Tir; fiindcă acolo corabia trebuia să descarce încărcătura.
4 Şi găsind discipoli, am rămas acolo şapte zile; aceştia i-au spus lui Pavel prin Duhul, să nu urce la Ierusalim.
5 Şi când am împlinit acele zile, am plecat şi ne-am reluat călătoria; şi toţi ne-au condus pe drum, cu soţii şi copii, până afară din cetate; şi, îngenunchind pe ţărm, ne-am rugat.
6 Şi după ce ne-am îmbrăţişat unii pe alţii, am intrat în corabie; iar ei s-au întors la ale lor.
7 Iar după ce am terminat noi călătoria pe mare, de la Tir am ajuns la Ptolemaida şi am salutat fraţii şi am rămas cu ei o zi.
8 Iar în următoarea zi, noi care eram cu Pavel am plecat şi am ajuns la Cezareea; şi am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era dintre cei şapte; şi am rămas cu el.
9 Şi acesta avea patru fiice fecioare, care profeţeau.
10 Iar rămânând noi acolo multe zile, a coborât din Iudeea un anumit profet, numit Agab.
11 Şi după ce a venit la noi şi a luat brâul lui Pavel şi şi-a legat mâinile şi picioarele, a spus: Astfel spune Duhul Sfânt: Astfel îl vor lega iudeii în Ierusalim pe bărbatul al căruia brâu este acesta, şi îl vor preda în mâinile neamurilor.
12 Şi când am auzit acestea, deopotrivă noi şi cei de acolo, l-am implorat să nu urce la Ierusalim.
13 Atunci Pavel a răspuns: Ce înseamnă aceasta că plângeţi şi îmi frângeţi inima? Fiindcă eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar să şi mor la Ierusalim pentru numele Domnului Isus.
14 Şi, nefiind el convins, noi am încetat, spunând: Să se facă voia Domnului.
15 Iar după acele zile, ne-am ridicat bagajele şi am urcat la Ierusalim.
16 Şi au mers cu noi şi unii dintre discipolii din Cezareea şi au adus cu ei pe unul Mnason din Cipru, un discipol bătrân, cu care să găzduim.
17 Şi când am venit la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie.
18 Iar în ziua următoare, Pavel a intrat cu noi la Iacov; şi toţi prezbiterii erau prezenţi.
19 Şi după ce i-a salutat, a istorisit fiecare lucru în parte pe care l-a lucrat Dumnezeu printre neamuri, prin serviciul său.
20 Şi după ce au auzit, au glorificat pe Domnul şi i-au spus: Vezi, frate, câte mii de iudei sunt care cred; şi toţi sunt zeloşi pentru lege.
21 Şi ei sunt instruiţi despre tine, că înveţi toţi iudeii care sunt printre neamuri să părăsească pe Moise, spunând că ei nici nu ar trebui să circumcidă pe copiii lor, nici să umble cuvenit obiceiurilor.
22 Ce este aşadar? Mulţimea trebuie neapărat să se adune; fiindcă vor auzi că ai venit.
23 De aceea fă ceea ce îţi spunem: Noi avem patru bărbaţi care au un jurământ asupra lor;
24 Ia-i şi purifică-te împreună cu ei şi cheltuieşte cu ei, ca să îşi radă capetele; şi toţi să ştie că acele lucruri, despre care au fost instruiţi în legătură cu tine, nu sunt nimic; ci, din contră, şi tu însuţi umbli pios şi păzeşti legea.
25 Iar în legătură cu neamurile care cred, noi am scris şi am hotărât ca ei să nu ţină asemenea lucru, ci doar să se păzească ei de cele sacrificate idolilor şi de sânge şi de animale sugrumate şi de curvie.
26 Atunci Pavel a luat pe acei bărbaţi, şi în următoarea zi, curăţindu-se împreună cu ei, a intrat în templu să declare împlinirea zilelor curăţirii, până ce va fi oferită o ofrandă pentru fiecare dintre ei.
27 Şi când cele şapte zile erau aproape împlinite, iudeii care erau din Asia, când l-au văzut în templu, au întărâtat toată mulţimea şi au pus mâinile pe el,
28 Strigând: Bărbaţi israeliţi, ajutor! Acesta este omul care învaţă pretutindeni pe toţi împotriva poporului şi legii şi acestui loc; şi mai mult, a adus şi greci la templu şi a profanat acest loc sfânt.
29 (Fiindcă, mai înainte, îl văzuseră cu el în cetate pe Trofim, un efesean pe care presupuneau că Pavel l-a adus în templu.)
30 Şi toată cetatea s-a pus în mişcare şi poporul fugea să se adune; şi l-au luat pe Pavel şi l-au târât afară din templu; şi îndată uşile au fost închise.
31 Şi pe când căutau să îl ucidă, a urcat vestea la căpetenia cohortei că tot Ierusalimul era întărâtat;
32 Acesta îndată a luat soldaţi şi centurioni şi a fugit jos la ei; şi când au văzut pe căpetenie şi pe soldaţi, au încetat să îl bată pe Pavel.
33 Atunci, căpetenia s-a apropiat şi l-a luat, şi a poruncit să fie legat cu două lanţuri; şi a întrebat cine este şi ce a făcut.
34 Şi în mulţime unii strigau ceva şi alţii altceva; şi, neputând să ştie ceva sigur din cauza tumultului, a poruncit să îl ducă în fortăreaţă.
35 Şi când a ajuns pe trepte, a fost astfel: că era purtat de soldaţi din cauza violenţei poporului.
36 Fiindcă mulţimea poporului îl urmărea, strigând: Luaţi-l!
37 Şi pe când Pavel urma să fie dus în fortăreaţă, a spus căpeteniei: Îmi este permis să îţi spun ceva? Iar el a spus: Vorbești greceşte?
38 Nu eşti tu atunci acel egiptean, care înainte de aceste zile a făcut tulburare şi a condus afară în pustie patru mii de bărbaţi care erau asasini?
39 Iar Pavel a spus: Eu sunt un om, iudeu din Tarsul Ciliciei, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate; şi, te implor, permite-mi să vorbesc poporului.
40 Şi după ce i-a dat voie, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a făcut semn poporului cu mâna. Iar după ce s-a făcut mare tăcere, le-a vorbit în limba ebraică, spunând: