12 Şi l-au numit pe Barnaba, Jupiter, iar pe Pavel, Mercurius, pentru că el era cel mai de seama vorbitor.
13 Atunci preotul lui Jupiter, care era înaintea cetăţilor lor, a adus boi şi ghirlande la porţi şi dorea să aducă sacrificii cu poporul.
14 Când au auzit apostolii Barnaba şi Pavel, şi-au sfâşiat hainele şi s-au repezit în mulţime, strigând,
15 Şi spunând: Domnilor, de ce faceţi acestea? Şi noi suntem oameni cu aceleaşi sentimente ca voi şi vă predicăm să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul şi pământul şi marea şi toate lucrurile care sunt în ele;
16 Care în timpurile trecute a lăsat toate naţiunile să umble în căile lor.
17 Totuşi, nu s-a lăsat pe sine însuşi fără mărturie, în aceea că a făcut bine şi ne-a dat ploaie din cer şi timpuri roditoare, umplându-ne inimile cu mâncare şi veselie.
18 Şi, cu aceste spuse, cu greu au potolit mulţimile ca să nu le aducă sacrificii.