14 Când au auzit apostolii Barnaba şi Pavel, şi-au sfâşiat hainele şi s-au repezit în mulţime, strigând,
15 Şi spunând: Domnilor, de ce faceţi acestea? Şi noi suntem oameni cu aceleaşi sentimente ca voi şi vă predicăm să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul şi pământul şi marea şi toate lucrurile care sunt în ele;
16 Care în timpurile trecute a lăsat toate naţiunile să umble în căile lor.
17 Totuşi, nu s-a lăsat pe sine însuşi fără mărturie, în aceea că a făcut bine şi ne-a dat ploaie din cer şi timpuri roditoare, umplându-ne inimile cu mâncare şi veselie.
18 Şi, cu aceste spuse, cu greu au potolit mulţimile ca să nu le aducă sacrificii.
19 Dar au venit iudei din Antiohia şi Iconia, care au convins mulţimile; şi, împroşcându-l cu pietre pe Pavel, l-au târât afară din cetate, presupunând că a murit.
20 Totuşi, pe când discipolii stăteau împrejurul lui, s-a sculat şi a intrat în cetate; şi a doua zi a plecat cu Barnaba la Derbe.