30 Dar când Pavel a intenţionat să intre la popor, discipolii nu l-au lăsat.
31 Şi de asemenea unii din mai marii Asiei, care erau prietenii lui, au trimis la el, implorând să nu se expună el însuşi în teatru.
32 Aşadar unii strigau ceva şi alţii altceva, fiindcă adunarea era confuză şi cei mai mulţi nu ştiau de ce se adunaseră.
33 Şi l-au târât pe Alexandru afară din mulţime, iudeii împingându-l înainte. Şi Alexandru, făcând semn cu mâna, a voit să se apere înaintea poporului.
34 Dar când şi-au dat seama că este iudeu, toţi într-o singură voce au strigat aproape două ore: Mare este Diana efesenilor.
35 Şi după ce cancelarul cetăţii a liniştit mulţimea, a spus: Bărbaţi efeseni, cine este omul care nu ştie că cetatea efesenilor este închinătoare marii zeiţe Diana şi a chipului care a căzut de la Jupiter.
36 Văzând aşadar că acestea nu pot fi negate, voi ar trebui să staţi liniştiţi şi să nu faceţi nimic în grabă.