12 Şi când am auzit acestea, deopotrivă noi şi cei de acolo, l-am implorat să nu urce la Ierusalim.
13 Atunci Pavel a răspuns: Ce înseamnă aceasta că plângeţi şi îmi frângeţi inima? Fiindcă eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar să şi mor la Ierusalim pentru numele Domnului Isus.
14 Şi, nefiind el convins, noi am încetat, spunând: Să se facă voia Domnului.
15 Iar după acele zile, ne-am ridicat bagajele şi am urcat la Ierusalim.
16 Şi au mers cu noi şi unii dintre discipolii din Cezareea şi au adus cu ei pe unul Mnason din Cipru, un discipol bătrân, cu care să găzduim.
17 Şi când am venit la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie.
18 Iar în ziua următoare, Pavel a intrat cu noi la Iacov; şi toţi prezbiterii erau prezenţi.