4 Iar cei ce stăteau lângă el în picioare au spus: Îl insulţi pe înaltul preot al lui Dumnezeu?
5 Atunci Pavel a spus: Fraţilor, nu am ştiut că era înaltul preot; fiindcă este scris: Să nu vorbeşti de rău pe conducătorul poporului tău.
6 Dar când Pavel a înţeles că o parte erau saduchei şi ceilalţi farisei, a strigat în consiliu: Bărbaţi şi fraţi, eu sunt fariseu, fiul unui fariseu; din cauza speranţei şi a învierii morţilor sunt eu judecat.
7 Iar după ce a vorbit astfel, s-a făcut disensiune între farisei şi saduchei; şi mulţimea a fost împărţită.
8 Fiindcă saducheii spun că nu este nici înviere, nici înger sau duh; dar fariseii le mărturisesc pe amândouă.
9 Şi s-a ridicat strigăt mare; şi scribii, care erau de partea fariseilor, s-au sculat şi se certau aprins, spunând: Nu găsim nimic rău în acest om; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger, să nu ne luptăm împotriva lui Dumnezeu.
10 Iar după ce s-a făcut disensiune mare, căpetenia, temându-se ca nu cumva Pavel să fie rupt în bucăţi de ei, a poruncit soldaţilor să coboare şi să îl smulgă cu forţa din mijlocul lor şi să îl aducă în fortăreaţă.