6 Dar când Pavel a înţeles că o parte erau saduchei şi ceilalţi farisei, a strigat în consiliu: Bărbaţi şi fraţi, eu sunt fariseu, fiul unui fariseu; din cauza speranţei şi a învierii morţilor sunt eu judecat.
7 Iar după ce a vorbit astfel, s-a făcut disensiune între farisei şi saduchei; şi mulţimea a fost împărţită.
8 Fiindcă saducheii spun că nu este nici înviere, nici înger sau duh; dar fariseii le mărturisesc pe amândouă.
9 Şi s-a ridicat strigăt mare; şi scribii, care erau de partea fariseilor, s-au sculat şi se certau aprins, spunând: Nu găsim nimic rău în acest om; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger, să nu ne luptăm împotriva lui Dumnezeu.
10 Iar după ce s-a făcut disensiune mare, căpetenia, temându-se ca nu cumva Pavel să fie rupt în bucăţi de ei, a poruncit soldaţilor să coboare şi să îl smulgă cu forţa din mijlocul lor şi să îl aducă în fortăreaţă.
11 Iar noaptea următoare, Domnul a stat lângă el în picioare şi a spus: Pavele, îndrăzneşte; fiindcă aşa cum ai adeverit despre mine în Ierusalim, aşa trebuie să aduci mărturie şi la Roma.
12 Iar după ce s-a făcut ziuă, unii dintre iudei s-au înhăitat şi s-au legat cu blestem, spunând că nici nu vor mânca, nici nu vor bea până nu îl vor fi ucis pe Pavel.