10 Atunci Pavel a spus: Stau în picioare la scaunul de judecată al Cezarului, unde ar trebui să fiu judecat; nu am făcut nimic rău iudeilor, aşa cum ştii foarte bine.
11 Dar dacă sunt nedrept, sau am făcut ceva demn de moarte, nu mă feresc să mor; dar dacă nu este nimic din acestea de care ei mă acuză, nimeni nu mă poate da lor. Apelez la Cezar.
12 Atunci Festus, după ce a stat de vorbă cu consiliul, a răspuns: La Cezar ai apelat? La Cezar vei merge.
13 Iar după câteva zile, împăratul Agripa şi Bernice au venit la Cezareea să îl salute pe Festus.
14 Iar după ce au rămas acolo multe zile, Festus a prezentat împăratului cele ale lui Pavel, spunând: Este aici un anumit bărbat lăsat în lanţuri de Felix;
15 Despre care, când am fost eu la Ierusalim, preoţii de seamă şi bătrânii iudeilor mi-au făcut cunoscut, cerând judecată împotriva lui.
16 Acestora le-am răspuns: Nu este obiceiul romanilor să dea la moarte pe niciun om, înainte ca cel care este acuzat să fie faţă în faţă cu acuzatorii şi să aibă ocazia să se apere referitor la acuzaţia adusă împotriva lui.