6 Atunci Petru a spus: Argint şi aur eu nu am; dar ceea ce am îţi dau; în numele lui Isus Cristos din Nazaret, ridică-te şi umblă.
7 Şi l-a luat de mâna dreaptă şi l-a ridicat; şi îndată picioarele lui şi încheieturile gleznelor s-au întărit.
8 Şi, sărind, a stat pe picioare şi a umblat şi a intrat în templu cu ei, umblând şi sărind şi lăudând pe Dumnezeu.
9 Şi toţi oamenii l-au văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu;
10 Şi l-au recunoscut că era cel care şedea pentru milostenii la poarta Frumoasă a templului; şi au fost umpluţi de mirare şi uimire la ceea ce i s-a întâmplat.
11 Şi pe când ologul care fusese vindecat se ţinea de Petru şi Ioan, tot poporul alerga împreună la ei în porticul numit al lui Solomon, minunându-se tare.
12 Şi când a văzut Petru, a răspuns poporului: Bărbaţi israeliţi, de ce vă minunaţi de aceasta? Sau de ce priviţi cu atenţie la noi, ca şi cum prin propria noastră putere sau sfinţenie l-am făcut să umble?