3 Dar Petru a spus: Anania, de ce ţi-a umplut Satan inima să îl minţi pe Duhul Sfânt şi să păstrezi din preţul pământului?
4 Cât timp îţi rămânea, nu rămânea al tău? Şi după ce a fost vândut, nu a fost în propria ta putere? De ce ai conceput lucrul acesta în inima ta? Nu pe oameni ai minţit, ci pe Dumnezeu.
5 Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut jos şi şi-a dat duhul; şi mare frică a venit peste cei ce au auzit acestea.
6 Şi tinerii s-au sculat, l-au învelit şi l-au dus afară şi l-au îngropat.
7 Şi s-a întâmplat, cam la trei ore după aceea, că a intrat soţia lui, neştiind ce s-a făcut.
8 Iar Petru i-a răspuns: Spune-mi dacă cu atât aţi vândut pământul? Iar ea a spus: Da, cu atât.
9 Atunci Petru i-a spus: Cum de v-aţi înţeles voi împreună să îl ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor care l-au îngropat pe soţul tău sunt la uşă şi te vor duce afară.