1 Cuvântul care a venit la Ieremia de la Domnul, spunând:
2 Ascultaţi cuvintele acestui legământ şi vorbiţi bărbaţilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului;
3 Şi spune-le: Astfel spune Domnul Dumnezeul lui Israel: Blestemat fie omul care nu ascultă de cuvintele acestui legământ,
4 Pe care l-am poruncit părinţilor voştri în ziua în care i-am scos din ţara Egiptului, din cuptorul de fier, spunând: Ascultaţi de vocea mea şi faceţi-le, conform cu toate cele ce vă poruncesc, astfel veţi fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul vostru;
5 Ca să împlinesc jurământul pe care l-am jurat părinţilor voştri, să le dau o ţară în care curge lapte şi miere, precum este în această zi. Atunci am răspuns şi am spus: Aşa să fie, Doamne.
6 Atunci Domnul mi-a spus: Vesteşte toate aceste cuvinte în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, spunând: Ascultaţi cuvintele acestui legământ şi faceţi‑le.
7 Pentru că i-am avertizat cu stăruinţă pe părinţii voştri în ziua în care i-am scos din ţara Egiptului, până în această zi, sculându-mă devreme şi avertizându‑i, spunând: Ascultaţi de vocea mea.
8 Totuşi ei nu au ascultat de mine, nici nu şi-au plecat urechea, ci fiecare a umblat în închipuirea inimii lui rele; de aceea voi aduce asupra lor toate cuvintele acestui legământ, pe care li le-am poruncit să le facă; dar nu le-au făcut.
9 Şi Domnul mi-a spus: S-a găsit o uneltire printre bărbaţii lui Iuda şi printre locuitorii Ierusalimului.
10 Ei s-au întors la nelegiuirile strămoşilor lor, care au refuzat să asculte cuvintele mele; şi au mers după alţi dumnezei, pentru a le servi; casa lui Israel şi casa lui Iuda au rupt legământul meu pe care l-am făcut cu părinţii lor.
11 De aceea astfel spune Domnul: Iată, voi aduce asupra lor răul de care nu vor fi în stare să scape; şi chiar dacă vor striga către mine, eu nu le voi da ascultare.
12 Atunci cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului vor merge şi vor striga către dumnezeii cărora le oferă tămâie; dar nicidecum ei nu îi vor salva în timpul tulburării lor.
13 Căci conform cu numărul cetăţilor tale au fost dumnezeii tăi, Iudo; şi conform cu numărul străzilor Ierusalimului aţi ridicat voi altare acelui lucru ruşinos, altare pentru a arde tămâie lui Baal.
14 De aceea tu nu te ruga pentru acest popor, nici nu înălţa strigăt sau rugăciune pentru ei, pentru că nu îi voi asculta în timpul în care vor striga către mine din cauza tulburării lor.
15 Ce are preaiubita mea a face în casa mea, văzând că ea a lucrat cu desfrânare cu mulţi şi carnea cea sfântă este luată de la tine? Când faci răul, atunci te bucuri.
16 Domnul ţi-a pus numele: Un măslin verde, frumos şi cu rod plăcut; cu zgomotul unui mare tumult el a aprins focul peste el şi ramurile lui sunt rupte.
17 Pentru că Domnul oştirilor, care te-a sădit, a pronunţat răul împotriva ta, datorită răutăţii casei lui Israel şi casei lui Iuda, pe care au făcut-o împotriva lor înşişi, pentru a mă provoca la mânie prin oferirea de tămâie lui Baal.
18 Şi Domnul mi-a dat cunoaşterea acesteia, şi eu ştiu; atunci mi-ai arătat faptele lor.
19 Dar eu eram ca un miel sau un bou care este adus la măcelărire; şi nu am ştiut că ei plănuiau planuri împotriva mea, spunând: Să distrugem pomul cu rodul lui şi să îl stârpim din ţara celor vii, ca numele lui să nu mai fie amintit.
20 Dar tu, Doamne al oştirilor, care judeci cu dreptate, care încerci rărunchii şi inima, lasă-mă să văd răzbunarea ta asupra lor, pentru că ţie ţi-am descoperit cauza mea.
21 De aceea astfel spune Domnul despre bărbaţii din Anatot, care îţi caută viaţa, spunând: Să nu profeţeşti în numele Domnului, ca să nu mori de mâna noastră;
22 De aceea astfel spune Domnul oştirilor: Iată, eu îi voi pedepsi; tinerii vor muri de sabie; fiii lor şi fiicele lor vor muri de foamete;
23 Şi nu va fi nicio rămăşiţă din ei, pentru că voi aduce răul peste bărbaţii din Anatot, în anul cercetării lor.