1 Vai de păstorii care nimicesc şi împrăştie oile păşunii mele! spune Domnul.
2 De aceea astfel spune Domnul Dumnezeul lui Israel împotriva păstorilor care pasc pe poporul meu: Voi aţi împrăştiat oile turmei mele şi le-aţi alungat şi nu le-aţi cercetat; iată, eu voi cerceta asupra voastră răutatea facerilor voastre, spune Domnul.
3 Şi voi aduna rămăşiţa turmei mele din toate ţările unde le-am alungat şi le voi aduce din nou la staulele lor; şi ei vor fi roditori şi se vor înmulţi.
4 Şi voi pune păstori peste ei care îi vor paşte; şi nu se vor mai teme, nici nu se vor descuraja şi niciunul nu va lipsi, spune Domnul.
5 Iată, vin zilele, spune Domnul, când îi voi ridica lui David un Lăstar al Dreptăţii şi un Împărat va domni şi va prospera şi va face judecată şi dreptate pe pământ.
6 În zilele lui Iuda va fi salvat şi Israel va locui în siguranţă; şi acesta este numele lui, prin care va fi numit: Domnul Dreptatea NoastrĂ.
7 De aceea, iată, vin zilele, spune Domnul, că nu vor mai spune: Domnul trăieşte, care i-a scos pe copiii lui Israel din ţara Egiptului,
8 Ci: Domnul trăieşte, care a scos şi care a condus sămânţa casei lui Israel din ţara de la nord şi din toate ţările în care îi alungasem; şi ei vor locui în propria lor ţară.
9 Inima mea este frântă în mine din cauza profeţilor; toate oasele mele tremură; sunt ca un om beat şi ca un om pe care vinul l-a învins, din cauza Domnului şi din cauza cuvintelor sfinţeniei lui.
10 Pentru că ţara este plină de adulteri, pentru că din cauza blestemelor ţara jeleşte; locurile plăcute ale pustiei sunt uscate şi alergarea lor este rea şi forţa lor nu este dreaptă.
11 Pentru că deopotrivă profetul şi preotul sunt întinaţi; da, în casa mea am găsit stricăciunea lor, spune Domnul.
12 Pentru aceea, calea lor va fi pentru ei precum căile alunecoase în întuneric; vor fi alungaţi şi vor cădea pe ea, pentru că voi aduce răul asupra lor, chiar anul cercetării lor, spune Domnul.
13 Şi am văzut nebunie în profeţii din Samaria; ei au profeţit prin Baal şi au rătăcit pe poporul meu Israel.
14 Am văzut de asemenea în profeţii din Ierusalim un lucru groaznic, ei comit adulter şi umblă în minciuni, ei întăresc de asemenea mâinile făcătorilor de rău, încât nimeni nu se întoarce de la stricăciunea lui; ei sunt cu toţii pentru mine ca Sodoma şi locuitorii lui ca Gomora.
15 De aceea astfel spune Domnul oştirilor referitor la profeţi: Iată, îi voi hrăni cu pelin şi îi voi face să bea apă cu fiere, pentru că de la profeţii Ierusalimului pângărirea s-a răspândit în toată ţara.
16 Astfel spune Domnul oştirilor: Nu daţi ascultare la cuvintele profeţilor care vă profeţesc: ei vă fac deşerţi; ei vorbesc o viziune a proprii lor inimi şi nu din gura Domnului.
17 Ei încă spun celor care mă dispreţuiesc: Domnul a spus: Veţi avea pace; şi spun fiecăruia care umblă după închipuirea inimii lui: Niciun rău nu va veni asupra voastră.
18 Fiindcă cine a stat la sfatul Domnului şi a priceput şi a auzit cuvântul său? Cine a însemnat cuvântul său şi l-a auzit?
19 Iată, un vârtej de vânt al Domnului a ieşit în furie, chiar un vârtej de vânt apăsător; acesta va cădea cu apăsare peste capul celor stricaţi.
20 Mânia Domnului nu se va întoarce, până nu o va împlini şi până nu va fi împlinit gândurile inimii sale, în zilele de pe urmă voi veţi lua aminte la aceasta cu înţelegere.
21 Eu nu am trimis pe aceşti profeţi, totuşi ei au alergat; eu nu le-am vorbit, totuşi ei au profeţit.
22 Dar dacă ar fi stat în sfatul meu şi ar fi făcut pe poporul meu să asculte cuvintele mele, atunci ei i-ar fi întors de la calea lor rea şi de la răutatea facerilor lor.
23 Sunt eu un Dumnezeu de aproape, spune Domnul şi nu un Dumnezeu de departe?
24 Poate cineva să se ascundă în locuri tainice ca eu să nu îl văd? spune Domnul. Nu umplu eu cerul şi pământul? spune Domnul.
25 Am auzit ce au spus profeţii, care profeţesc minciuni în numele meu, spunând: Am visat, am visat.
26 Până când va fi aceasta în inima profeţilor care profeţesc minciuni? Da, ei sunt profeţi ai înşelăciunii propriii lor inimi;
27 Care gândesc să facă pe poporul meu să uite numele meu prin visurile lor pe care le spune fiecare om aproapelui său, precum părinţii lor au uitat numele meu pentru numele lui Baal.
28 Profetul care are un vis, să spună el un vis; şi cel care are cuvântul meu, să vorbească el cuvântul meu cu credincioşie. Ce este pleava pentru grâu? spune Domnul.
29 Nu este cuvântul meu ca un foc? spune Domnul; şi ca un ciocan care sparge stânca în bucăţi?
30 De aceea, iată, eu sunt împotriva profeţilor, spune Domnul, care fură, fiecare de la aproapele său, cuvintele mele.
31 Iată, spune Domnul, eu sunt împotriva profeţilor care îşi folosesc limba şi spun: El spune.
32 Iată, spune Domnul, eu sunt împotriva celor care profeţesc visuri false şi care le spun şi fac pe poporul meu să rătăcească prin minciunile lor şi prin uşurinţa lor; totuşi eu nu i-am trimis, nici nu le-am poruncit; de aceea ei nu vor fi de niciun folos acestui popor, spune Domnul.
33 Şi când acest popor, sau un profet, sau un preot, te va întreba, spunând: Care este povara Domnului? tu atunci să le spui: Ce povară? Eu chiar vă voi părăsi, spune Domnul.
34 Şi cât despre profetul şi preotul şi poporul care va spune: Povara Domnului; eu chiar voi pedepsi pe omul acela şi casa lui.
35 Astfel să spuneţi fiecare aproapelui său şi fiecare fratelui său: Ce a răspuns Domnul? şi: Ce a vorbit Domnul?
36 Şi povara Domnului să nu o mai amintiţi; căci cuvântul fiecărui om va fi povara lui, pentru că voi aţi pervertit cuvintele Dumnezeului cel viu, ale Domnului oştirilor Dumnezeul nostru.
37 Astfel să spui profetului: Ce ţi-a răspuns Domnul? şi: Ce a vorbit Domnul?
38 Dar deoarece voi spuneţi: Povara Domnului; de aceea astfel spune Domnul: Pentru că voi spuneţi acest cuvânt: Povara Domnului; şi eu am trimis la voi, spunând: Să nu spuneţi: Povara Domnului;
39 De aceea, iată, eu, chiar eu, vă voi uita cu totul şi vă voi părăsi şi cetatea pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri; şi vă voi arunca afară din prezenţa mea;
40 Şi voi aduce o ocară veşnică asupra voastră, şi o ruşine veşnică, ce nu vor fi uitate.