1 Cuvântul Domnului care a venit la Ieremia referitor la secetă.
2 Iuda jeleşte şi porţile acestuia lâncezesc; ele sunt negre până la pământ; şi strigătul Ierusalimului s-a înălţat.
3 Şi nobilii lor au trimis pe cei mici ai lor la ape; ei au ajuns la gropi şi nu au găsit apă; s-au întors cu vasele lor goale; au fost ruşinaţi şi încurcaţi şi şi-au acoperit capetele.
4 Pentru că pământul este crăpat, pentru că nu a fost ploaie pe pământ, plugarii s-au ruşinat, şi-au acoperit capetele.
5 Da, cerboaica a născut în câmp şi şi-a părăsit puii, pentru că nu era iarbă.
6 Şi măgarii sălbatici au stat pe înălţimi, au adulmecat vântul ca dragonii; ochii li s-au sfârşit, pentru că nu era iarbă.
7 Doamne, deşi nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, fă tu aceasta pentru numele tău, pentru că decăderile noastre sunt multe; noi am păcătuit împotriva ta.
8 O, speranţa lui Israel, salvatorul acestuia în timp de tulburare, de ce să fii tu ca un străin în ţară şi ca un călător care se abate să găzduiască pentru o noapte?
9 De ce să fii ca un om înmărmurit, ca un bărbat puternic care nu poate salva? Totuşi tu, Doamne, eşti în mijlocul nostru şi noi ne numim după numele tău; nu ne lăsa.
10 Astfel spune Domnul către acest popor: Bine le-a plăcut să rătăcească, nu şi‑au oprit picioarele, de aceea Domnul nu îi primeşte; îşi va aminti acum nelegiuirea lor şi va cerceta păcatele lor.
11 Atunci Domnul mi-a spus: Nu te ruga pentru acest popor pentru binele lor.
12 Când vor posti nu le voi asculta strigătul; şi când ei aduc ofrandă arsă şi un dar, nu le voi primi; ci îi voi mistui cu sabie şi cu foamete şi cu ciumă.
13 Atunci am spus: Ah, Doamne Dumnezeule! Iată, profeţii le spun: Nu veţi vedea sabia, nici nu veţi avea foamete; ci vă voi da pace sigură în acest loc.
14 Atunci Domnul mi-a spus: Profeţii profeţesc minciuni în numele meu; nu eu i-am trimis, nici nu le-am poruncit, nici nu le-am vorbit; ei vă profeţesc o viziune falsă şi ghicire şi un lucru de nimic şi înşelăciunea inimii lor.
15 De aceea astfel spune Domnul referitor la profeţii care profeţesc în numele meu şi pe care eu nu i-am trimis, totuşi ei spun: Nu va fi sabie şi foamete în această ţară. Prin sabie şi foamete vor fi acei profeţi mistuiţi.
16 Şi poporul către care ei profeţesc va fi aruncat pe străzile Ierusalimului din cauza foametei şi a sabiei; şi nu vor avea pe nimeni să îi îngroape pe ei, pe soţiile lor, pe fiii lor sau pe fiicele lor, pentru că voi vărsa stricăciunea lor asupra lor.
17 De aceea tu să le spui acest cuvânt: Ochii mei să curgă cu lacrimi noapte şi zi şi să nu înceteze, pentru că fiica fecioară a poporului meu este zdrobită cu o mare spărtură, cu o lovitură foarte apăsătoare.
18 Dacă ies la câmp, atunci, iată, pe cei ucişi cu sabia! Şi dacă intru în cetate, atunci, iată, pe cei care sunt bolnavi de foamete! Da, deopotrivă profetul şi preotul vor merge într-o ţară pe care nu o cunosc.
19 Ai respins tu în întregime pe Iuda? a detestat sufletul tău Sionul? De ce ne-ai lovit şi nu este vindecare pentru noi? Am căutat pace şi nu este niciun bine; şi un timp de vindecare şi, iată, tulburare!
20 Recunoaştem, Doamne, stricăciunea noastră şi nelegiuirea părinţilor noştri, pentru că noi am păcătuit împotriva ta.
21 Nu ne detesta, pentru numele tău, nu dezonora tronul gloriei tale; aminteşte-ţi, nu rupe legământul tău cu noi.
22 Sunt printre deşertăciunile neamurilor vreunii care pot să dea ploaie? Sau pot cerurile să dea averse de ploi? Nu eşti tu acela, Doamne Dumnezeul nostru? De aceea noi te vom aştepta, pentru că tu ai făcut toate acestea.