6 Şi măgarii sălbatici au stat pe înălţimi, au adulmecat vântul ca dragonii; ochii li s-au sfârşit, pentru că nu era iarbă.
7 Doamne, deşi nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, fă tu aceasta pentru numele tău, pentru că decăderile noastre sunt multe; noi am păcătuit împotriva ta.
8 O, speranţa lui Israel, salvatorul acestuia în timp de tulburare, de ce să fii tu ca un străin în ţară şi ca un călător care se abate să găzduiască pentru o noapte?
9 De ce să fii ca un om înmărmurit, ca un bărbat puternic care nu poate salva? Totuşi tu, Doamne, eşti în mijlocul nostru şi noi ne numim după numele tău; nu ne lăsa.
10 Astfel spune Domnul către acest popor: Bine le-a plăcut să rătăcească, nu şi‑au oprit picioarele, de aceea Domnul nu îi primeşte; îşi va aminti acum nelegiuirea lor şi va cerceta păcatele lor.
11 Atunci Domnul mi-a spus: Nu te ruga pentru acest popor pentru binele lor.
12 Când vor posti nu le voi asculta strigătul; şi când ei aduc ofrandă arsă şi un dar, nu le voi primi; ci îi voi mistui cu sabie şi cu foamete şi cu ciumă.