1 Mai mult, cuvântul Domnului a venit la mine, spunând:
2 Mergi şi strigă în urechile Ierusalimului, spunând: Astfel spune Domnul: Îmi amintesc de tine, de bunătatea tinereţii tale, de dragostea din timpul logodirii tale, când m-ai urmat în pustie, într-o ţară nesemănată.
3 Sfânt era Israel pentru Domnul şi primele roade ale venitului său; toţi cei care îl mănâncă vor fi vinovaţi; răul va veni peste ei, spune Domnul.
4 Ascultaţi cuvântul Domnului, voi, casă a lui Iacob şi toate familiile casei lui Israel:
5 Astfel spune Domnul: Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în mine, că s-au depărtat de mine şi au mers după deşertăciune şi au devenit deşerţi?
6 Nici nu au spus: Unde este Domnul care ne-a scos din ţara Egiptului, care ne-a condus prin pustie, printr-o ţară de deşerturi şi de gropi, printr-o ţară a secetei şi a umbrei morţii, printr-o ţară prin care nu trecuse nimeni şi unde nu locuise niciun om?