8 Pentru că de când am vorbit, am strigat, am strigat violenţă şi pradă; căci cuvântul Domnului a fost făcut o ocară pentru mine şi, zilnic, un lucru de râs.
9 Atunci am spus: Nu voi aminti despre el, nici nu voi mai vorbi în numele lui. Dar cuvântul lui a fost în inima mea ca un foc arzând, închis în oasele mele, şi am obosit purtându-l şi nu mai puteam.
10 Pentru că am auzit defăimarea multora, frică de fiecare parte. Vestiţi, spun ei, şi noi o vom vesti. Toţi cunoscuţii mei au căutat şchiopătarea mea, spunând: Poate că va fi ademenit şi îl vom învinge şi ne vom răzbuna pe el.
11 Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; de aceea persecutorii mei se vor poticni şi nu vor învinge; ei vor fi foarte ruşinaţi, pentru că nu vor prospera; dispreţuirea lor veşnică nu va fi niciodată uitată.
12 Dar, Doamne al oştirilor, tu care încerci pe cel drept şi vezi rărunchii şi inima, lasă-mă să văd răzbunarea ta asupra lor, pentru că ţie ţi-am arătat cauza mea.
13 Cântaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul, pentru că el a eliberat sufletul celui sărac din mâna făcătorilor de rău.
14 Blestemată fie ziua în care am fost născut; să nu fie binecuvântată ziua în care mama mea m-a născut.