22 În acel timp împăratul şedea în casa de iarnă în luna a noua; şi acolo era, în vatră, un foc, arzând înaintea lui.
23 Şi s-a întâmplat după ce Iehudi citea trei sau patru foi, că împăratul le tăia cu cuţitul scribului şi le arunca în focul care era în vatră, până când tot sulul a fost mistuit în focul care era în vatră.
24 Totuşi ei nu s-au înspăimântat, nici nu şi-au rupt hainele, nici împăratul, nici vreunul dintre servitorii lui care auziseră toate aceste cuvinte.
25 Totuşi Elnatan şi Delaia şi Ghemaria mijlociseră la împărat să nu ardă sulul; dar el a refuzat să îi asculte.
26 Iar împăratul a poruncit lui Ierahmeel, fiul lui Hamelec, şi lui Seraia, fiul lui Azriel, şi lui Şelemia, fiul lui Abdeel, să îi prindă pe scribul Baruc şi pe profetul Ieremia; dar Domnul i-a ascuns.
27 Atunci cuvântul Domnului a venit la Ieremia, după ce împăratul arsese sulul şi cuvintele pe care le scrisese Baruc din gura lui Ieremia, spunând:
28 Ia-ţi din nou un alt sul şi scrie pe el toate cuvintele dinainte care fuseseră pe sulul dintâi, pe care Ioiachim, împăratul lui Iuda, îl arsese.