14 Ierusalime, spală-ţi inima de stricăciune, ca să fii salvat. Până când vor găzdui în tine gândurile tale deşarte?
15 Pentru că o voce face cunoscută din Dan şi face să se audă nenorocirea din muntele Efraim.
16 Daţi de ştire naţiunilor; iată, faceţi să se audă împotriva Ierusalimului, că paznici vin dintr-o ţară îndepărtată şi îşi înalţă vocea împotriva cetăţilor lui Iuda.
17 Precum paznicii unui ogor, sunt ei împotriva lui de jur împrejur, pentru că el s-a răzvrătit împotriva mea, spune Domnul.
18 Calea ta şi facerile tale ţi-au adus aceste lucruri asupra ta; aceasta este stricăciunea ta; deoarece este amară, deoarece ajunge până la inima ta.
19 Adâncurile mele! Adâncurile mele! Sunt îndurerat chiar în inima mea; inima mea vuieşte în mine; nu pot să tac, deoarece tu ai auzit; suflete al meu, sunetul trâmbiţei, alarma de război!
20 Nimicire peste nimicire se strigă, pentru că toată ţara este prădată; dintr-odată corturile mele sunt prădate şi într-o clipă, covoarele mele.