17 Ci vom face, într-adevăr, orice lucru care iese din gura noastră, pentru a arde tămâie împărătesei cerului şi pentru a-i turna daruri de băutură, precum am făcut, noi şi părinţii noştri, împăraţii noştri şi prinţii noştri, în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, pentru că atunci aveam multe merinde şi eram bine şi nu am văzut niciun rău.
18 Dar de când am încetat să ardem tămâie împărătesei cerului şi să îi turnăm daruri de băutură, ne-au lipsit toate lucrurile şi am fost mistuiţi cu sabie şi cu foamete.
19 Şi după ce ardeam tămâie împărătesei cerului şi îi turnam daruri de băutură, îi făceam turte pentru a ne închina ei, şi îi turnam daruri de băutură, fără bărbaţii noştri?
20 Atunci Ieremia a spus întregului popor, bărbaţilor şi femeilor şi întregului popor care îi dăduse acest răspuns, spunând:
21 Nu de tămâia pe care aţi ars-o în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, voi şi părinţii voştri, împăraţii voştri şi prinţii voştri şi poporul ţării, şi-a amintit Domnul şi i-a venit în minte?
22 Astfel încât Domnul nu v-a mai putut suferi, din cauza răutăţii facerilor voastre şi din cauza urâciunilor pe care le-aţi făcut; de aceea este ţara voastră o pustiire şi o înmărmurire şi un blestem, fără locuitor, precum în această zi.
23 Pentru că voi aţi ars tămâie şi pentru că aţi păcătuit împotriva Domnului şi nu aţi ascultat de vocea Domnului, nici nu aţi umblat în legea lui, nici în statutele lui, nici în mărturiile lui; de aceea acest rău vi s-a întâmplat, precum în această zi.