2 Astfel spune Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Aţi văzut tot răul pe care l-am adus asupra Ierusalimului şi asupra tuturor cetăţilor lui Iuda; şi, iată, în această zi ele sunt o pustiire şi nimeni nu locuieşte în ele,
3 Din cauza stricăciunii lor, pe care au făcut-o pentru a mă provoca la mânie, în aceea că s-au dus să ardă tămâie şi să servească altor dumnezei, pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici voi, nici părinţii voştri.
4 Totuşi eu am trimis la voi pe toţi servitorii mei profeţii, ridicându-mă devreme şi trimiţându-i, spunând: Oh, nu faceţi acest lucru scârbos, pe care eu îl urăsc.
5 Dar ei nu au dat ascultare, nici nu şi-au plecat urechea pentru a se întoarce de la stricăciunea lor, pentru a se opri să ardă tămâie altor dumnezei.
6 Pentru aceea furia mea şi mânia mea au fost turnate şi s-au aprins în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului; şi ele sunt risipite şi pustiite, precum în această zi.
7 De aceea acum, astfel spune Domnul Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Pentru ce faceţi acest mare rău împotriva sufletelor voastre, pentru a stârpi dintre voi bărbat şi femeie, prunc şi sugar, din Iuda, pentru a nu lăsa pe nimeni să rămână;
8 În aceea că voi mă provocaţi la mânie cu lucrările mâinilor voastre, arzând tămâie altor dumnezei în ţara Egiptului, unde aţi mers să locuiţi, ca să vă stârpiţi şi ca să ajungeţi un blestem şi o ocară printre toate naţiunile pământului?