5 Dar ei nu au dat ascultare, nici nu şi-au plecat urechea pentru a se întoarce de la stricăciunea lor, pentru a se opri să ardă tămâie altor dumnezei.
6 Pentru aceea furia mea şi mânia mea au fost turnate şi s-au aprins în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului; şi ele sunt risipite şi pustiite, precum în această zi.
7 De aceea acum, astfel spune Domnul Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Pentru ce faceţi acest mare rău împotriva sufletelor voastre, pentru a stârpi dintre voi bărbat şi femeie, prunc şi sugar, din Iuda, pentru a nu lăsa pe nimeni să rămână;
8 În aceea că voi mă provocaţi la mânie cu lucrările mâinilor voastre, arzând tămâie altor dumnezei în ţara Egiptului, unde aţi mers să locuiţi, ca să vă stârpiţi şi ca să ajungeţi un blestem şi o ocară printre toate naţiunile pământului?
9 Aţi uitat voi stricăciunea părinţilor voştri şi stricăciunea împăraţilor lui Iuda şi stricăciunea soţiilor lor şi propria voastră stricăciune şi stricăciunea soţiilor voastre, pe care au făcut-o în ţara lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului?
10 Ei nu s-au umilit nici până în această zi, nici nu s-au temut, nici nu au umblat în legea mea, nici în statutele mele, pe care le-am pus înaintea voastră şi înaintea părinţilor voştri.
11 De aceea astfel spune Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, îmi voi întoarce faţa împotriva voastră pentru rău şi pentru a stârpi întreaga Iuda.